Scriam ieri că toate cele trei mari partide din România trag linie şi îşi fac socotelile, după doi ani electorali foarte aglomeraţi. Partidul Democrat-Liberal se laudă că are scorul cel mai bun, deoarece consideră că a câştigat ultimele patru runde de alegeri. Eu nu mai ţin minte rezultatele comparative ale PSD şi PD-L la europarlamentare şi locale, dar am impresia că oamenii lui Băsescu se cam umflă în pene. Cât despre cele 2-3 fotolii de parlamentar obţinute în plus la alegerile generale şi victoria atât de controversată, practic pe muchie de cuţit, la prezidenţiale, mai bine aş tăcea! Dar dacă tot se simt învingători, atunci de ce se mai frământă liderii partidului pe la diferite întruniri publice?

Scriam tot ieri că la PD-L întâlneşti cele mai multe personaje caragialeşti, în versiune contemporană. Chestia asta cu schimbarea numelui partidului şi a siglei sau simbolului, că nici nu ştiu cum să-i spun, mă duce cu gândul tot la Caragiale şi la acea faimoasă replică: „Să se revizuiască tot, dar să nu se schimbe nimic!” Ce mi-e „inima” popularilor europeni, „mărul”, „ancora” sau „nodul marinăresc”, pe lângă denumirea schimbată a formaţiunii politice, dacă partidul e condus din umbră tot de „Tipătescu” şi e populat cu politicieni de genul „Brâncovenescu”, „Farfuridi” sau blonda „Zoe Trahanache”?! Am urmărit pe la diferite emisiuni apariţia meteorică a câte unui pedelist de duzină care vorbea într-un limbaj „marinăresc” despre „competiţie” între membri şi „expertiza” tinerilor promovaţi… Aiurea! Ce „expertiză” are Elena Udrea în anveloparea termică a blocurilor sau dezvoltarea regională? PD-L-ul este condus de oameni cu bani grei, ce reprezintă camarila personală a lui Băsescu. Cristian Preda şi Sever Voinescu îşi fac iluzii în privinţa reformării partidului. De fapt, Videanu a spus-o răspicat: 90% din doctrina şi organizarea PD-L-ului de acum îl fac să funcţioneze perfect ca partid!” Mai vreţi altceva? Punct şi de la capăt…