În contextul apropierii datei de retragere a trupelor ISAF din Afganistan, de la finele acestui an, un raport întocmit de şase experţi ai Carnegie Council for Ethics in International Affairs arată că anul 2014 ar putea reprezenta un nou punct de cotitură pentru cooperarea transatlantică în domeniul securităţii. Autorii acestui material au căutat elementele cele mai relevante, în opinia lor, în definirea cadrului în care această cooperare se va desfăşura în anii ce urmează: constrângeri financiare şi legate de resurse, o tendinţă de concentrare mai mult pe probleme interne din perspectiva capitalelor UE şi NATO şi relaţii de putere schimbătoare în sistemul internaţional. Potrivit unei estimări realizate de Center for Strategic and International Studies în decembrie 2012, statele membre UE îşi vor reduce bugetele de apărare cu o medie cuprinsă între 1,8 şi 3,2 procente anual până cel puţin în 2020. Aceste reduceri nu sunt importante doar pentru capabilităţile de apărare colectivă ale Europei. Ele vor intensifica disputele legate de aşa-numita „burden sharing“ (distribuire a poverii - n.r.), atât în Europa, cât şi dincolo de Ocean. Conform sursei citate, statele mai mici din UE îşi reduc cheltuielile de apărare - raportat la mărimea economiei lor - mult mai mult decât ţările mari. Ceea ce înseamnă că anumite ţări, precum Cehia, spre exemplu, devin din ce în ce mai dependente de contribuţiile ţărilor mai mari la misiunile militare comune. În acelaşi timp, Germania, Franţa şi Marea Britanie se confruntă, la rândul lor, cu dificultăţi tot mai importante.

RACHETELE BALISTICE Acelaşi studiu arată că armele nucleare nu vor deveni cu totul irelevante. În ultimii ani, NATO a pus din ce în ce mai puţin accent pe aceste elemente în eforturile sale de descurajare. Pe de altă parte, ţările neoccidentale se îndreaptă în direcţia opusă. Doctrina militară a Rusiei subliniază importanţa armelor nucleare, în vreme ce Iranul este relativ aproape de a obţine suficient uraniu îmbogăţit pentru a construi primul său dispozitiv de acest gen. Pentagonul estimează că Iranul ar putea deţine până în 2015 o rachetă balistică ce ar putea ajunge în Europa de Vest. Referitor la atacurile cibernetice, comisia a arătat că spaţiul virtual devine din ce în ce mai puternic şi mai prezent în lumea modernă. În timp ce, în perioada 2000-2010, numărul global al utilizatorilor de internet a crescut de la 360 de milioane la peste 2 miliarde de persoane, dezvoltarea normelor internaţionale şi a reglementărilor privind spaţiul virtual a rămas mult în urma unor domenii mai tradiţionale. Cu această imagine în fundal, instituţiile de securitate occidentale de-abia încep să gestioneze problema. Abia în iunie anul trecut, miniştrii Apărării ai NATO s-au întâlnit la Bruxelles pentru prima dată, ca să discute despre problemele virtuale. În acest context au apărut şi dezvăluirile legate de activităţile Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA) şi altor servicii secrete naţionale, care au pus într-o lumină nouă vechea problemă a echilibrului dintre aspectele de securitate şi libertăţile individuale.