Pe fondul unei degringolade totale în PD-L Constanţa, mă aşteptam ca celebra grupare “M” să contraatace tăios. Nici că se putea un moment mai propice pentru cei care l-au vînat la tot pasul pe Stelian Duţu! După ce fostul lider al organizaţiei judeţene a sărit, precum broasca după ţînţari, la gîtul lui “tata mare” de la Cotroceni, eram convins că gruparea din care face parte şi deputatul Mironescu o să-l tamponeze rău de tot. Era, de altfel, un bun prilej de a i se plăti acestuia toate poliţele adunate în timp. Mironescu şi Moinescu s-au numărat printre duşmanii de temut ai lui Stelian Duţu, pus adeseori în situaţii critice. A lipsit foarte puţin ca domnia sa să-şi încheie conturile politice cu mult înainte de momentul în care a pozat în cel viteaz, neînfricat şi neprihănit. Laurenţiu Mironescu a purtat tot timpul stindardul luptei de clasă al grupării “M”, unde, de departe, eminenţa cenuşie este Marinescu Călin, zis şi Shogunul, singurul om de care, evident, din anumite motive, preşedintele Traian Băsescu se simte legat pe vecie. De ce gruparea “M” nu l-a spulberat pe Stelian Duţu, în condiţiile în care îşi dorea acest lucru de ani de zile? S-ar putea ca execuţia fără comentarii, mă refer la execuţia politică, a lui Moisoiu, căruia i s-au pus în cîrcă bîrfele şi răutăţile unor ofuscaţi din partid, să fi determinat gruparea “M“ să facă un pas înapoi. Poate că, versaţi şi şireţi cum îi ştiu, au amînat desfiinţarea totală în plan politic a domnului Duţu, căruia nu cred că i se vor mai deschide prea multe uşi de acum încolo, pentru că, totuşi, eticheta de “traseist politic” atîrnă greu în balanţa aprecierilor. Să luăm, de pildă, cazul fostului senator Viorel Pană, care, la vremea lui, s-a bucurat de o oarecare notorietate şi popularitate politică. Mă refer strict la perioada în care domnia sa scotea castanele aruncate în foc de Traian Băsescu. După aceea, din gafă în gafă, a ajuns băiat de mapă. Nici măcar Partidul Conservator nu a reuşit să-l readucă aproape de linia de plutire. Cred că povestea se va repeta şi în cazul Duţu, mai ales că anumiţi politicieni au posibilităţi multiple de a influenţa nu numai deciziile care se iau în PD-L. De ce gruparea “M” nu l-a spulberat pînă acum? Poate fi vorba la mijloc de o tactică dulce-veninoasă. Se prea poate însă ca vestita grupare să se fi fîsîit. Cu excepţia lui Marinescu Călin, care face politică pe bază de butoane, poziţiile celorlalţi par să se fi şubrezit destul de serios. Eşecurile unora la alegerile locale îşi spun cuvîntul şi pe acest tronson. Mironescu Laurenţiu, un neobosit agitator al grupării amintite, a dispărut cu totul din viaţa politică. Singurele lui satisfacţii se rezumă la căderea în dizgraţie a lui Duţu şi “răstignirea” lui Moisoiu la picioarele finei lui Traian Băsescu. În rest, e greu de crezut, după patru ani de prestaţii lamentabile, că domnia sa va mai prinde trenul parlamentarilor. L-o fi ajuns şi pe el blestemul lui Barde, cel care a fost dat la o parte ca să se fălească Mironescu cu insigna de parlamentar al României! O altă verigă a grupării, mă refer la Dumitru Moinescu, fostul primar al oraşului Medgidia, este obligat, după eşecul de la alegerile locale, să stea o vreme pe tuşă. În fapt, asistăm la înlocuirea grupării “M” cu gaşca “U” (Elena Udrea), unde lider este Zanfir Iorguş, omul care, în loc să-şi facă autocritica, dă vina pe PD-L Mangalia pentru eşecul pe care l-a suferit în faţa pesedistului Tusac. Haosul şi debandada sînt exploatate la maxim de cei care vor să manipuleze partidul în direcţia unor interese supreme. Gruparea “M“ se predă. Apare grupare Udrea. Se fac schimbări masive pe linie de bisericuţe…