Ca şi cum nu ar fi la fel de frămîntată ca brînza de burduf, viaţa urbei noastre a fost cutremurată din temelii de dispariţia în ceaţă a marelui lider politic Puppy. Specialiştii cu lupa încearcă să dea o explicaţie acestui fenomen. E drept, în timp, şi alţi lideri politici locali au fost pur şi simplu înghiţiţi de ceaţă, dar parcă nu în halul ăsta! În zona partidului pe care îl reprezintă, s-au găsit urme de ghete, o dovadă în plus că Puppy a dispărut, încă din sezonul rece, în pîcla devoratoare de oameni politici şi de candidaţi guralivi. Unde este marele nostru conducător judeţean? O întrebare sfîşietoare la care nimeni, nici măcar cei din partidul lui Puppy, nu pot răspunde. Viaţa politică a urbei noastre este şubredă din cauza numeroaselor enigme care ne pun realmente pe gînduri. În politică, dispariţiile sînt la fel de iuţi, în mişcare, nu la gust, ca şi apariţiile. Acum apare, acum dispare! Sînt şi voci care spun că, pe fondul dispariţiilor juvenile, s-ar putea ca Puppy să fi fost răpit! Cine nu ar vrea să exploateze experienţa şi îndemînarea unui lider politic încercat şi adulat! Ultimile dovezi ale activităţii sale revoluţionare se rezumă la resturile unui trabuc cubanez găsit fumegînd pe un ciob de scrumieră. Faţă de alte dispariţii subite de pe arena politică locală, absenţa lui Puppy a generat un val de simpatie telenovelistică. Se ţes scenarii şi se scotocesc ungherele vechilor diversiuni politice care ar fi putut avea ca principal scop răpirea lui Puppy prin intermediul serviciilor secrete londoneze de ceaţă. Poate că duşmanii lui liberali au pus la cale întreaga tărăşenie! Deloc întîmplător, pentru că, la un moment dat, Puppy avea şanse certe de a ajunge preşedintele României! Un destin politic unic şi de o rezonanţă aparte. În ultimii ani, dispariţiile politice de acest gen au fost tratate într-un cadru de o banalitate cutremurătoare. Nu s-a plîns atît de mult, nu s-a vociferat, nimeni nu a suspinat… Nici măcar după domnul Pană, care, vorba aia, a dat de mîncare gazetarilor! Dispariţia, ca şi reapariţia nervoasă, a lui Pană nu a gîdilat pe nimeni sub blană… Trăim într-o perioadă istorică incertă în care ne confruntăm cu apariţii politice meteorice şi cu dispariţii pe măsură. Sînt politicieni pe care îi reţinem cu greu. Fiind tot timpul în ceaţă, dacă apucăm să memorăm cîteva semnalmente. De pildă, acum, în campania electorală, dacă am reţinut două sau trei nume! În rest, ceaţă cu mătreaţă. Sînt politicieni care lasă în urma lor doar mirosul înecăcios al trabucului de lux. Din păcate pentru dumnealor, poporul vrea să respire cu totul altceva… Ceaţa parşivă face ravagii printre politicienii urbei. Îi înghite unul după altul pe nemestecate. Nu îi plîngeţi, dînşii pier pe mîna lor! Fac unii politichie visînd la avantaje, după care dispar fără prea multă gălăgie în ceaţa devoratoare de politicieni. Fumătorii mai lasă ceva în urma lor…Restul însă, potopul! E cîte o Elodie a politichiei pe care nu o găseşte nimeni. Ciudat. Sînt şi cazuri fericite. După o vreme, dispăruţii reapar în alte partide. Vă aduceţi aminte de Stelică cel fără de frică? Toată lumea îl căuta în partidul lui de baştină şi, cînd colo, ce să vezi, el era în PUR! Ca să realizaţi şi dumneavoastră cum poţi să te înverzeşti de grija politicienilor noştri!