În următoarele câteva decenii, Arctica va deveni una dintre cele mai importante regiuni din lume. Spre deosebire de orice altă zonă maritimă din lume, nu există niciun tratat legal general de reglementare a Arcticii. În schimb, Consiliul Arctic, format din Canada, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Rusia, Suedia şi SUA, supraveghează şi coordonează politica de explorare. Consiliul Arctic nu are însă nicio putere de reglementare şi ţările membre se folosesc de această instituţie numai pentru a comunica referitor la strategia de cercetare. Totodată, fiecare stat membru este liber să urmeze propriile politici în interiorul graniţelor lor arctice declarate. Cei mai mulţi experţi resping perspectivele unei agresiuni armate în regiunea arctică, însă disputele teritoriale şi competiţia pentru resurse au amorsat un nou Război Rece.

BOGĂŢIE NEBĂNUITĂ Arctica are importanţă strategică pentru cele cinci state riverane Oceanului Arctic: SUA, Canada, Rusia, Norvegia şi Danemarca. Cei 1,1 milioane de kilometri pătraţi de apă ai Oceanului Arctic, poreclit “gaura de gogoaşă”, sunt consideraţi dincolo de frontierele jurisdicţiilor statelor arctice. Cum gheaţa arctică se topeşte, se prezice că zona va fi centrul unei competiţii strategice pentru demararea de activităţi economice. Anul trecut, China a semnat un acord de liber schimb cu Islanda şi a trimis un spărgător de gheaţă în regiune, în ciuda faptului că nu are pretenţii viabile la Arctica. Regiunea dispune de valoroase zăcăminte de petrol, gaze naturale, minerale şi rezerve de pescuit. SUA estimează că acolo se află o proporţie semnificativă din petrolul neexploatat de pe Pământ, aproximativ 15% din zăcămintele de petrol rămase în lume, şi până la 30% din depozitele de gaze naturale. Totodată, se estimează că 20% din gazul natural lichefiat de pe Terra este stocat pe fundul Oceanului Arctic. Dintre toate cele cinci state cu pretenţii, SUA au rămas cel mai în urmă, în timp ce Rusia este cea mai agresivă. Autorităţile de la Moscova au decis plasarea simbolică a unui steag rusesc pe fundul Oceanului Arctic, în apropiere de Polul Nord, în 2007. O cincime din uriaşul teritoriu al Rusiei se află în interiorul Cercului Arctic. De departe, Rusia are cele mai dezvoltate câmpuri petroliere din regiune.

UN NOU RĂZBOI RECE Rusia investeşte zeci de miliarde de dolari în infrastructura pentru dezvoltarea nordului şi este jucătorul cel mai dominant din Arctica. Pe măsură ce gheaţa se retrage, transportul maritim de-a lungul regiunii arctice va avea o importanţă fără precedent, iar Kremlinul are deja un plan bine pus la punct pentru a profita de această schimbare geografică. Rusia vrea să deţină controlul asupra rutei Mării Nordului, unde traficul a crescut de la patru vase în 2010 la 71 în 2013, pentru a rivaliza în cele din urmă Canalul Suez, ca un pasaj între Europa şi Asia. Ruta Mării Nordului care conduce din Europa în Asia durează doar 35 zile, comparativ cu o călătorie de 48 de zile între continente prin Canalul Suez. Rusia a revigorat procesul de construire a infrastructurii navale de pe coasta de nord.

Din cauza potenţialelor resurse şi a impactului asupra comerţului, ţările îşi intensifică dezvoltarea militară în regiunea arctică. De ani de zile, Norvegia efectuează exerciţiul militar “Operaţiunea de răspuns la rece”. În acest an, la manevrele militare participă peste 16.000 de militari din 15 state NATO. O foaie de parcurs realizată de SUA promovează securitatea navală, dezvoltarea experienţei operaţionale în mediul şi relieful artic şi susţinerea pregătirii şi capacităţii navale. Marina militară a accelerat planul după ce a constatat că acesta este insuficient pregătit pentru efectuarea de operaţiuni maritime susţinute în Arctica. Din 2009, submarinul de atac „USS Annapolis“ (SSN 760) revine periodic în Oceanul Arctic, fiind capabil să se ridice la suprafaţă şi prin trei metri de gheaţă.

Rusia, singurul stat cu deschidere la Arctica fără să fie membru NATO, şi-a consolidat prezenţa militară în zona arctică, din care a făcut o prioritate strategică. De exemplu, şi-a reabilitat aerodromurile şi porturile militare din epoca sovietică. La sfârşitul anului 2013, preşedintele Putin a însărcinat conducerea sa militară să acorde o atenţie deosebită Arcticii, spunând că “Rusia avea nevoie de fiecare pârghie pentru protecţia securităţii şi intereselor naţionale de acolo”. Liderul de la Kremlin a ordonat şi crearea unui nou comandament militar strategic în regiunea arctică rusească, de la sfârşitul anului.