După ce a mestecat în exces salată sintetică, doamna conopidă a început să verse din nou lături. De câte ori intră în chinurile facerii, debitează numai mizerii. Dacă nu este băgată în seamă corespunzător aspiraţiilor sale, se dă cu fundul de pământ într-o manieră de-a dreptul caraghioasă. În astfel de situaţii, ar putea proba saltelele “Relaxa”. De la o vreme, doamnei conopidă îi pute iar totul! A atins apogeul în materie de exigenţe prosteşti. Cu alte cuvinte, îţi caută noduri în papură cu lumânarea. Noroc că, fiind restantă la plata întreţinerii, cei în drept i-au tăiat gazul! Altfel, i-ar fi luat foc bucile de atâta frecat cu gaz metan sau cu derivatele sale, dacă există aşa ceva pentru fundul ei. Indiferent de ceea ce face, doamnei conopidă nu-i place absolut nimic! Aşa se explică pe îndelete comportamentul de lăuză în regim de foc continuu. Pe vremea când era o simplă angajată, că doar ştim ce-i poate pielea, chiulea de mama focului. Acum, încărcată de responsabilităţi, doamna conopidă ne ţine lecţii de morală în prelungiri. Expunerile domniei sale ne amintesc de panourile de altădată din Piaţa Griviţei cu “Aşa da” şi “Aşa nu”, după cum specificau tovarăşii de la miliţia populară. Specializată în dinamica aşternuturilor, doamna conopidă se bagă vârtos în viaţa noastră. Cu toate că umblă ca o zdreanţă, se laudă că se pricepe la modă şi că e posedată de gusturi rafinate. Doamna conopidă încearcă să ne convingă cu temei că are habar de toate, începând cu fotbalul şi terminând cu cititul în stele. Doamnei conopidă îi place bârfa în timpul serviciului. Acum, fiind iarnă siberiană, duce dorul teraselor estivale, locul preferat pentru dezvoltarea unor subiecte mondene. În anotimpul cald, chiulul de la muncă se împleteşte de minune cu derivatele sale. Când devine melancolică, furată de visele sale personale, care, în deficit bugetar fiind, nu s-au împlinit niciodată, obişnuieşte să lipească “ciunga” mestecată corespunzător de tăblia mesei. În felul acesta, doamna conopidă îşi marchează locul. Dacă nu o crezi pe loc că a fost în unitatea respectivă, treci la proba concretă cu masa răsturnată, bulbul de “ciunga” reprezentând dovada supremă. De când i-a intrat, precum o schijă, în cap convingerea că ea este cea mai frumoasă din urbea noastră, se sclifoseşte peste tot. Îşi dă ochii peste cap, ca şi cum ar fi învăluită de un miros greu de toaletă nespălată. Când intră în criza sa frenetică de fiţe, îşi dă ochii peste cap cu repetiţie, moment care concurează la ţanc cu tiribombele din bâlciurile de la marginea oraşului. Dacă i se pare că cineva miroase a ţăran, pentru că sunt şi oameni ai câmpului printre noi, nu numai sugari, se ventilează singură. Luată de val, doamna conopidă şi-a uitat de multă vreme lungul nasului. Într-o perioadă de adânci prefaceri, când lumea chiar credea în valorile sale morale, obişnuia să pună un semn, fie şi sub forma unei agrafe, pe vârful nasului. Acum, după cum am constatat cu toţii, umblă cu el pe sus, deranjând sateliţii firmelor de televiziune prin cablu. Este şi aceasta o formă prin care doamna conopidă produce paraziţi.