Într-o societate dominată de fiţe şi fonfleuri, probabil că cel mai greu e să vorbeşti despre... ipocrizie. Adică să admiţi manifestarea ei plenipotenţiară, unde nici nu crezi cu mintea. De la discotecă până la şcoală, bunăoară. De când cu scandalurile de la liceul ”Jean Monnet”, lumea s-a divizat în opinii - toţi sunt sex-perţi! Britanicii sunt ceva mai înţelepţi, ei spun că există ”three sides to every story”, adică trei, nu doar două variante. Acest al treilea curent vorbeşte de prezumtiva infracţiune de ”instigare la viol”, nestipulată ca atare în dubiosul Cod Penal. Adică, ai grijă cum te îmbraci şi te comporţi, ca să-ţi dai seamă pe cine provoci - e valabil probabil chiar şi-n cercurile homosexuale. Dincolo de vina morală (şi chiar penală, conform legislaţiei în vigoare - ”are sub 18 ani!”, cine ştie cât va mai coborî limita de vârstă în câţiva ani?!) a profesorului pofticios, ipocrizia constă în reacţia societăţii, dar mai ales a părinţilor: cum să strigi ”Viol!” cât te ţine gura când odrasla ta se-mbată, fumează şi se droghează cât e vara cluburilor de lungă, ba şi-a-nceput şi viaţa sexuală de la 14 ani, de ştie şi taică-su de-atunci, de când l-a bătut pe ”împricinat”?!? Nu te-aştepţi ca fetiţa să-ţi aducă vreo ”bulină roşie” şi de la vreun dom\' profesor mai tânăr şi cu snagă? Nu ştie deja tot poporul la ce vârstă îşi încep, în distinsul secol XXI, ”emancipatele”, activitatea... practică?! Sau fandacsia că într-o şcoală s-au făcut, vezi Doamne, cu ajutorul altui profesor, poze sexy cu o mândră sprinţară, când respectivele fotografii au apărut de-acum 4 (patru) ani într-o revistă de bărbaţi, iar domnişoara constănţeancă a trecut deja, încă de la vremea respectivă, prin paturile lu\' Vârciu, Mârciu şi alţi d-alde Zgârciu?!

Unii au deplâns repede şi că aceeaşi societate românească nu i-a rejectat repede din sistem pe astfel de profesori, măcar cât să dea un exemplu. În mic, vina aparţine sindicatelor (nu numai din învăţământ) şi legislaţiei muncii din ţara care angajează ciobani, cu carte de muncă, pentru oaia Mioriţa. Astfel încât e mai uşor să angajezi un ucigaş plătit ca să scapi de o ”pârnaie” de angajat decât să-l dai afară, cu acte-n regulă. În mare, vina e a aceleiaşi societăţi, căptuşite de legislaţia pe care i-au făcut-o proprii trimişi în Parlament (nu i-a impus-o tanti UE), care nu e-n stare să-i ţină legaţi şi să-i pedepsească pe demenţii care, beţi şi drogaţi, omoară oameni pe stradă, cu bolizi de sute de cai putere. Şi-atunci, cum să dea afară (darămite să-i mai condamne penal!) pe nişte amărâţi de profesori, fie ei şi prea sexuali din punct de vedere ”zgubilitic”?!