Există trei forme de populism. Primul e populismul de tip românesc: creșteri de salarii și pensii promise pentru ani de zile de acum înainte și care creează așteptări reflectate în inflație. Al doilea e populismul de tip maghiar: cresc pensiile și salariile cu trei luni înainte de alegeri, după care se opresc. Iar al treilea este populismul polonez, unde măsurile sunt luate ca să nu afecteze inflația, a mai explicat, miercuri, economistul-șef al UniCredit Bank pentru Europa de Est, Dan Bucșa, citat de hotnews.ro - „Polonezii au mărit semnificativ alocațiile pentru copii, la 500 zloți (circa 120 euro). În momentul în care au fost mărite, s-a văzut clar cum polonezii au folosit banii pentru a-și plăti din datorii. Dar nu s-a văzut în inflație. A doua cheltuială pe care o fac acum polonezii sunt transferuri către pensionari. Se dau o singură dată și atât. Și au mai tăiat din taxele pentru tineri (cele pe venit și cele pentru companiile deținute de tineri). Aceste ultime măsuri se vor aplica din toamnă. Oricum, ele nu se vor vedea în inflație. Iar anul acesta, bugetarii din Polonia vor primi cam 6% în plus la salarii (în termeni reali)“. Munca este remunerată mai puțin în România din cauza structurii economiei. „Ne bazăm mai mult decât alte țări pe firme mici, cu valoare adăugată mică, având oameni cu o calificare redusă și care pot fi ușor înlocuiți. Una e să ai două fabrici auto, cum are Ungaria, și unde oamenii trebuie să fie calificați ca să poată opera mașinile și alta e să te bazezi pe industrii cu valoare adăugată mică (textile sau lohn), cum facem noi“, a mai punctat Bucșa. El a mai dat exemplul Ungaria, care a luat la rând industriile și a făcut un clasament - valoare adăugată mică, medie și mare - „Ei se duc țintit către industriile cu valoare adăugată mare. Pentru Ungaria, industria auto a ajuns să aibă valoare medie. Deși au multe fabrici auto și mai construiesc unele, ținta lor numărul unu este industria tehnologiilor înalte. O altă țintă pentru ei e să crească valoarea produsă în Ungaria a unei mașini exportate. Acum au 30%, iar alte țări au 70%. Probabil că știți cum se produce un automobil în Europa - foarte multe dintre componente trec de trei ori granița; le trimiți într-o țară, se face motorul, îti vine înapoi, mai adaugi niște componente, iar îl trimiți afară, iar într-un final pui caroseria și exporți mașina“. România încearcă, între timp, să recupereze decalajele față de țările comunitare, dar nu e foarte constantă - „Dacă luăm activități ca învățământul sau sănătatea înțeleg de ce au crescut salariile. Peste tot în regiune pleacă medicii, e normal să le oferi mai mulți bani. Dar cum crește productivitatea în România majorând și salariile în administrația publică? Se mărește programul lor de lucru, cumva? Nu. Nu se întâmplă nimic. Cu creșterile salariale asumate oficial, la sfârșitul lui 2020, salariații de la stat vor avea lefuri medii mai mari decât bancherii, spre exemplu“. Iar cele trei consecințe ale creșterilor salariale vor fi inflația, deficitul extern și deficitul bugetar. Și, culmea, suntem singura țară din regiune care nu reușește să finanțeze deficitul extern din fonduri europene și investiții străine. Și, în continuare, importăm masiv și nu avem capacitatea de a exporta mai mult, a conchis economistul - „Incertitudinea fiscală va continua să împiedice investițiile masive, în sectorul privat, în timp ce rectificările bugetare din sectorul public vor determina atât reducerea investițiilor, cât și a finanțărilor prin fonduri europene. Cel mai mare risc pentru stabilitatea economică a României este politica fiscală actuală. Prognozele noastre arată o încetinire a economiei în 2020, undeva foarte aproape de 2%. Suntem probabil țara în cadrul căreia, dacă s-ar îmbunătăți infrastructura, impactul pozitiv asupra PIB ar fi cel mai mare. O infrastructură minimă, care să lege principalele coridoare economice, ar putea adăuga cam 0,5% la creșterea economică, probabil timp de aproape un deceniu“.