Sărăcia rămîne, în continuare, principala problemă cu care se confruntă autorităţile locale din multe comune româneşti. Dacă în 2000, rata sărăciei la nivel naţional era de 35,9%, în 2006, într-un raport întocmit de Banca Mondială, denumit „Monitorizarea Sărăciei în România“, se constată o scădere de pînă la 13,8%. Potrivit raportului, în mediul urban, procentul de sărăcie ajungea la 6,8%, iar în mediul rural, cifra era de aproape patru ori mai mare, ajungînd la 22,3%. Din cele 2.853 de comune de la nivel naţional, aproape jumătate se confruntă cu o rată a sărăciei de peste 50%, comuna cu cel mai ridicat grad de sărăcie fiind Perişani, situată în judeţul Vîlcea, cu un procent de 89,6%. Şi comuna Dobromir din judeţul Constanţa se află în topul localităţilor cu cel mai ridicat grad de sărăcie, cu o rată a sărăciei de 75,6%, aflîndu-se pe locul opt într-un clasament al comunelor întocmit de reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Gradul de sărăcie este un criteriu important în posibilitatea accesării fondurilor europene de către comune.

Alocaţia şi ajutorul social, principalele surse de venit

Spre deosebire de alte localităţi constănţene la fel de mici, dar care sînt străbătute de un drum judeţean sau numără proprietari de terenuri care au dezvoltat mici afaceri, Dobromir este un loc izolat, la 80 de kilometri distanţă de Constanţa. Un loc unde jumătate din populaţie trăieşte ca în Evul Mediu, în bordeie care, la un vînt intens sau la o ploaie mai puternică, riscă să se prăbuşească, unde cu greu găseşti un magazin sau un restaurant dacă te afli în tranzit, unde, înainte de a intra în satele comunei te întîmpină un miros greu respirabil şi unde locuitorii te privesc suspicioşi, avînd impresia că le este invadat teritoriul. Un spaţiu unde majoritatea locuitorilor trăiesc din ajutorul social pentru că de mult timp nu mai sînt şomeri, dar, totuşi, mai lucrează cu ziua la „vecinii” mai înstăriţi, unde nivelul sănătăţii populaţiei este scăzut iar învăţatul nu se regăseşte pe lista de priorităţi. Primarul Visel Iusein a încercat să explice diferenţele dintre modul în care se trăia la Dobromir înainte de Revoluţia din 1989 şi care este situaţia actuală: „Dacă pe vremea comunismului se mergea la muncă la CAP-uri şi IAS-uri iar omul era asigurat că, la finele anului, primeşte porţia de grîu şi de porumb, acum, lucrurile nu mai stau aşa. Oamenii stau pe străzi aşteptînd poşta cu ajutorul social sau sperînd să-i cheme cineva la muncă”. Potrivit evidenţelor Primăriei, populaţia comunei este formată din locuitori de religie musulmană - 75% şi de religie ortodoxă - 25%. Primarul spune că, între anii 1993 şi 1998, locuitorii mai tineri ai comunei mai aveau ocazia să plece la turci şi să reuşească să-şi găsească un loc de muncă pentru a-şi întreţine familia, însă de cînd şi turcii „le-au închis porţile”, nu mai pot pleca. Între anii 2001 şi 2002, o parte din populaţia mai tînără a migrat către oraş, în speranţa unor condiţii mai bune de viaţă, iar de atunci numărul locuitorilor a rămas constant. În jur de 40 de familii din comună pot fi considerate „înstărite” faţă de restul locuitorilor doar pentru că au în posesie animale precum ovine, caprine sau vaci pe care le cresc. Mulţi locuitori trăiesc din ajutorul social pentru că nu înregistrează un venit, iar majoritatea, cu ajutorul alocaţiei de stat pentru copii. La Dobromir, în cele mai multe cazuri, familia este formată din cel puţin patru membri. Recordul este deţinut de familia cu 12 copii. Persoanele care beneficiază de alocaţia de stat nu mai primesc şi ajutor social. Cele cinci asociaţii agricole de pe raza comunei nu pot utiliza ca forţă de muncă pe toţi cei peste 3.000 de locuitori, doar o mică parte dintre săteni lucrînd pentru doar cîteva săptămîni pentru a-şi putea cîştiga pîinea şi a-şi putea întreţine toată familia. În ciuda sărăciei lucii din Dobromir, primarul spune că reuşeşte să menţină liniştea şi ordinea în comună, săptămînal fiind organizate întîlniri cu oamenii în fiecare din cele şase sate care aparţin unităţii administrativ-teritoriale: Dobromir, Cetatea, Dobromir Deal, Lespezi, Pădureni şi Văleni.

Parc eolian şi drum transfrontalier, pentru dezvoltarea comunei

Deşi este destul de greu să găseşti investitori pentru o zonă precum Dobromir, reprezentanţii Consiliului Judeţean Constanţa (CJC) au deja un proiect transfrontalier în derulare, referitor la reabilitarea unui porţiuni de 15,82 kilometri de drum, ce leagă Dobromir de localitatea Krushari, din Bulgaria. Investiţia transfrontalieră, iniţiată de autorităţile române, ajunge la valoarea de 6.129.383 euro, din care ţara noastră primeşte aprox. 3,3 milioane euro. Şeful Serviciului de Coordonare Programe din Direcţia Generală de Afaceri Europene şi manager de proiecte din cadrul CJC, Carla Stamate, spune că, pe lîngă reabilitarea drumului, în proiect este inclusă şi înfiinţarea unui nou punct de frontieră între cele două ţări, cu precizarea că, dacă pînă la finalizarea proiectului, România intră în Spaţiul Schengen, punctul de frontieră nu se va mai înfiinţa. „De obicei, localităţile de graniţă au un grad mai ridicat de sărăcie. Acesta este şi scopul proiectulul referitor la drumul transfrontalier pe care îl derulăm la Dobromir, să încercăm să dezvoltăm comuna. Tot traficul care vine din Moldova trebuie să treacă pe la Mangalia şi Vama Veche şi noi vrem să descărcăm traficul pe la Dobromir. Automat se dezvoltă zona şi aşa apar şi întreprinzătorii”, a declarat Carla Stamate. Nici autorităţile locale din Dobromir nu stau cu mîinile în sîn şi sînt în discuţii avansate cu un investitor israelian pentru construirea unui parc eolian în zonă. Primarul spune că, în doi ani, de cînd sînt interesaţi investitorii de zonă, au fost întocmite studii şi a fost consultată populaţia referitor la amplasarea parcului eolian în comună, iar, în prezent, se încheie contracte cu oamenii pentru a primi acord de amplasare a parcului pe proprietăţile personale. „Timp de trei, patru, chiar cinci ani, înfiinţarea aprcului eolian ar crea locuri de muncă pentru 400 de persoane”, a declarat primarul din Dobromir, încrezător în derularea investiţiei.