Pentru părinţi, vestea că micuţul lor suferă de cancer loveşte ca un fulger. Întregul univers se prăbuşeşte şi viaţa lor se transformă într-o luptă pentru salvarea copilului. Nu mai au timp pentru ei, ci doar pentru copilul bolnav, a cărui viaţă este ameninţată de o boală necruţătoare. În aceste cazuri, comunicarea dintre părinţi şi medici este foarte importantă. Specialistul trebuie să cunoască particularităţile fiecărui caz şi să îl trateze diferit. De aceea, este indicat ca părinţii să aibă încredere în medic şi să urmeze indicaţiile oferite de acesta. Specialiştii spun că, la copil, cancerul are cîteva elemente comune în dezvoltarea bolii, cum ar fi creşterea şi înmulţirea celulelor normale în mod anormal, dezvoltîndu-se celule cu funcţie şi mărime diferite de cele normale, care nu mai pot fi controlate de organism. Cancerul îl face pe copil mai slab, mai obosit şi atunci cînd se distrug organele, oasele, puterea de luptă a organismului copilului împotriva cancerului este scăzută şi boala învinge. În judeţul Constanţa, există 65 de copii bolnavi de cancer, iar oncopediatrii spun că cele mai frecvente afecţiuni oncologice la copii sînt leucemiile, limfoamele şi tumorile cerebrale. După vîrsta de 10 ani, apar osteosarcoamele, care sînt tumori ale oaselor. Specialiştii susţin că, deocamdată, studiile au indicat că iradiaţiile ionice sînt factori declanşatori ai cancerului, dar încă nu se poate şti motivul exact care duce la apariţia acestei afecţiuni. Tratamentul cancerului la copil include chimioterapia (medicamente care distrug celulele canceroase), iradierea (procedeu în care se foloseşte energia radiaţiilor pentru distrugerea celulelor canceroase), tratament chirurgical (fie pentru biopsie, care presupune scoaterea unei părţi din tumoare sau a unui ganglion limfatic din vecinătatea tumorii, fie pentru rezecţia tumorii) şi transplantul de măduvă osoasă. Dar un copil bolnav de cancer nu are nevoie doar de tratament medicamentos, ci şi de suport psihologic, atît din partea părinţilor, cît şi a unui specialist. Timp de doi ani, sectorul de oncopediatrie a fost privat de serviciile unui psiholog însă, de două zile, copiii şi părinţii internaţi în această secţie pot sta de vorbă cu “un doctor de suflete”. “Este foarte bine că există un psiholog. Uneori, te simţi dărîmată din toate punctele de vedere, dar mai ales sufleteşte şi simţi nevoia să vorbeşte cu cineva. Dacă acea persoană poate să îţi dea un sfat şi să te ajute să îţi recapeţi puterea şi să continui să lupţi alături de copilul tău măcinat de boală, înseamnă foarte mult”, a spus una dintre mame. Copiii internaţi în acest sector al spitalului şi, în mod special, mamele acestora au nevoie de consiliere psihologică pentru că trebuie să îşi recapete încrederea în forţele proprii, să reuşească să gîndească pozitiv şi să devină un punct de sprijin pentru micuţii bolnavi. “Psihologul care a venit la spital este voluntar. Ar fi foarte bine dacă am reuşi să plătim psihologii şi, mai ales, dacă am reuşi să atragem mai multe persoane care să consilieze bolnavii de cancer”, a declarat directorul medical al Spitalului Clinic Judeţean, dr. Bogdan Cîmpineanu. Aceasta nu este însă singura problemă a micuţilor bolnavi de cancer. Copiii care aveau nevoie de îngrijiri paleative, aflîndu-se în faze terminale ale bolii, erau trimişi la Centrul rezidenţial „Casa Soarelui”, unde existau încăperi special destinate acestor cazuri. Acum însă, situaţia s-a schimbat în rău. Instituţia se adresează exclusiv adulţilor, iar micuţilor bolnavi nu le mai rămîne decît să-şi găsească sfîrşitul pe un pat de spital, într-un mediu lipsit de orice căldură.