TRANSFORMĂRI GROAZNICE Delfini morţi eşuaţi pe plajă, corali sufocaţi sub stratul de petrol, acesta este peisajul dezolant cu care se prezintă Golful Mexic, la doi ani după cea mai gravă maree neagră din istoria americană. Pe 20 aprilie 2010, o explozie a zguduit platforma Deepwater Horizon, exploatată de compania British Petroleum (BP). În urma deflagraţiei, 11 angajaţi şi-au pierdut viaţa iar apele mării au fost poluate cu petrol. Puţul Macondo, avariat în explozie, a fost colmatat abia după 87 de zile, aproape trei luni, timp în care în Golful Mexic s-au scurs nu mai puţin de 780 de milioane de litri de ţiţei.

Catastrofa ecologică nu mai ţine de multă vreme pagina întâi a presei din SUA, dar pescarii şi locuitorii de pe ţărmul golfului continuă să găsească creveţi fără ochi sau crabi cu carapacea perforată. Analizele au arătat că peştii killi, piesă de bază în alimentaţia a numeroase alte specii, sunt infestaţi cu produse chimice. Pentru a împiedica petrolul să ajungă pe coaste, BP a pulverizat dispersanţi peste petele de ţiţei din mare. Aceste produse, combinate cu vântul, curenţii marini favorabili şi activităţile echipelor de curăţare au permis evitarea extinderii catastrofei ecologice în apele statului Louisiana din sudul SUA, cu un ecosistem extrem de fragil. În schimb, potrivit asociaţiilor de mediu, dispersanţii îngreunează foarte mult eforturile de eliminare a petrolului. Wilma Subra, chimistă şi militantă care analizează cu regularitate fauna şi flora marină din Golful Mexic, a subliniat că petrolul continuă să fie prezent în iazuri, estuare şi pe plaje iar oamenii sunt în continuare expuşi. În opinia sa, este încă prematur să se prevadă impactul pe termen lung al catastrofei de acum doi ani asupra ecosistemului, în măsura în care efectele acesteia s-ar putea face simţite de-a lungul mai multor generaţii.

VIAŢĂ DATĂ PESTE CAP Mareea neagră a generat şi o tragedie umană. Miercuri, BP a anunţat că a încheiat un acord amiabil de 7,8 miliarde de dolari pentru a acoperi majoritatea pierderilor economice ale particularilor şi pagubele de ordin sanitar. Acest acord nu cuprinde însă şi plângerile depuse de acţionari şi de firmele afectate de moratoriul impus forajelor în Golful Mexic, iar factura finală a accidentului este departe de a fi cunoscută. În egală măsură, în zonă, deşi experţii dau asigurări că fructele de mare sunt adecvate consumului, preţurile de vânzare au scăzut vertiginos iar recolta îi dezamăgeşte pe cei care trăiesc din aceste activităţi. Deşi BP a dat compensaţii, unii pescari ar putea rămâne, până la urmă, fără resurse şi chiar fără acoperiş, a avertizat George Barisich, preşedintele unei asociaţii de pescari. Dacă înainte de mareea neagră, George Barisich avea opt angajaţi şi un profit de 100.000 de dolari pe an, anul trecut nu a mai avut decât doi angajaţi şi pierderi de 40.000. Mai mult ca o crudă ironie a sorţii, când a venit mareea neagră, pescarii din zonă tocmai începeau să-şi revină după dezastrul provocat cu cinci ani în urmă de uraganul Katrina.