În urmă cu doi ani, pe data de 23 august, „mama Zizi”, așa cum era alintată cercetătoarea dr. Zaharia Covacef, pășea spre... Câmpiile Eleusine. Cel mai bun istoric de artă greco-romană din România se grăbea să se alăture regretaților săi colegi arheologi plecați mai înainte: „regelui preistoriei dobrogene”, dr. Mihai Irimia (25 octombrie 1942 - 26 februarie 2011), și „patriarhului Histriei”, Alexandru Suceveanu (11 martie 1940 - 24 mai 2013).
Model de profesionalism și bunătate, dr. Zaharia Covacef (5 iunie 1942 - 23 august 2014) a lăsat în urma sa multe articole științifice și volume și nenumărate amintiri frumoase care vor rămâne pentru totdeauna în memoria celor pe care i-a ajutat și i-a îndrumat.
Dintre toate siturile arheologice, cel mai drag îi era cel de la Capidava, frumoasa cetate de pe Dunăre fiind considerată „reședința sa de vară”. Aici și-a petrecut mai bine de 40 de ani, cei mai frumoși ani din viață, cele mai frumoase „vacanțe” de vară, alături de fiicele sale și soțul său, inginerul-scriitor Petre Covacef. Acesta i-a urmat soției sale la scurt timp, pe 4 februarie 2015.
La Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC) a lucrat de la 1 septembrie 1967 până în ultima clipă, deoarece, chiar dacă din 2004 ieșise la pensie, dr. Zaharia Covacef putea fi oricând găsită „la program”, în „cea de-a doua casă” a sa. Micul său birou său de la parterul MINAC era înțesat cu volume și vestigii, deoarece dr. Zaharia Covacef lucra neîncetat. Avea 72 de ani când a părăsit această lume după o necruțătoare suferință pe care a îndurat-o în demnitate. Lucra la monografia Tomisului când, implacabile, Parcele au hotărât să-i curme firul vieții. Venise vremea ca „mama Zizi” să se odihnească.
Citește și:
Acum un an, „mama Zizi” pășea spre Câmpiile Elizee
Evocare Petre și Zaharia Covacef
O viață de arheolog „zugrăvită” în „Pontica”
Revista „Pontica”, dedicată Zahariei Covacef