La Galeriile „Amfora“ este deschisă, pînă la sfîrşitul lunii iunie, expoziţia de icoane „Jubileu“, realizată de Nicu Grigoraş. Prin această manifestarea, creatorul de goblen, membru al Asociaţiei Artiştilor Plastici „Amfora”, şi-a propus să aniverseze cele cinci decenii care s-au scurs de la sfinţirea Bisericii cu hramul „Sfîntul Nicolae“. Lăcaşul de cult, situat în cartierul Coiciu, a fost sfinţit pe 29 iunie 1958, chiar de praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

Reporter: De ce aţi ales să prezentaţi pe simezele galeriei „Amfora“ o expoziţie de icoane?

Nicu Grigoraş: Expoziţia „Jubileu“, aşa cum sugerează şi titlul, este dedicată unui moment aniversar. De Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, biserica „Sfîntul Nicolae“ din cartierul Coiciu, al cărei enoriaş sînt, va împlini 50 de ani de la sfinţire. Am dorit să fac o expoziţie unitară. Am vrut să scot în evidenţă, prin această expoziţie de icoane, aceşti 50 de ani. O parte din icoane se pot regăsi şi în biserica „Sfîntul Nicolae“.

Rep: De unde aţi învăţat această tehnică a goblenului?

N.G.: După cinci ani de lucru, am citit ceea ce scria în revistele de goblen. Înainte, doar lucram. Aşa am învăţat, iar odată cu plăcerea, mi-am cizelat şi tehnica, pentru a lucra cît mai repede. Cred că de la mama am învăţat. Acasă, lucram pe etamină sau pe pînză. Chiar şi aici, în acest spaţiu expoziţional, lîngă „Pieta“, se găseşte un ştergar aşa cum se face în Suceava, lucrat chiar de mama mea.

Rep.: Ce alte teme abordaţi în lucrările dvs.?

N.G. : Sînt la a şasea expoziţie personală. Eu sînt militar pensionar. Am expus şi la Cercul Militar din Constanţa şi la cel din Mangalia, precum şi la Muzeul Marinei Române sau la Casa Cărţii, în Tulcea. M-am gîndit că e bine ca ceea ce îmi place mie să arăt la cît mai mulţi oameni. Celelalte trei expoziţii au purtat numele „Echilibru“, o îngemănare a lucrărilor laice şi religioase. Am vrut să arăt ce înseamnă lumea aceasta şi ce înseamnă lumea spirituală.

„Jubileu” este cea de-a doua expoziţie de icoane, din cele şase expoziţi

Rep: V-aţi gîndit să faceţi şi acasă, în Suceava, o astfel de expoziţie?

N.G. : Mulţi dintre cunoscuţii care vin vara, aici, îmi văd lucrările de acasă, dar nu e acelaşi lucru ca într-o sală de expoziţie. Poate îmi va ajuta Dumnezeu să ajung şi la Suceava.

Rep: Expoziţiile de goblen sînt tot mai rare. Sînt lucrătorii de goblen o categorie aparte de artişti?

N.G. : Există mulţi lucrători de goblen, dar le lipseşte curajul de a expune, pentru că unele lucrări sînt chiar valoroase.

Rep: Cît de mult timp alocaţi acestei pasiuni?

N.G. : O lucrare de complexitate medie o efectuez în aproximativ două luni. De exemplu, icoana care îl reprezintă pe Sfîntul Nicolae, cel care este patronul acestei expoziţiei, al meu şi al casei mele, a fost o lucrare foarte complexă. Eu lucrez opt ore zilnic.

Rep: Cînd aţi lucrat prima icoană?

N.G. Am acasă tabele în care ţin evidenţa lucrărilor mele. Păstrez chiar şi schiţele fiecărei icoane care se află aici. Deşi am început să lucrez goblen din 1995, totuşi, prima icoană am realizat-o prin 1996. De doi ani lucrez numai icoane, pentru că mi-am propus să fac o expoziţie de icoane. Am lucrat icoane pentru a le avea acasă, iar apoi, mi-am dedicat tot efortul pentru a face o expoziţie unitară.

Rep.: Este costisitoare această pasiune?

N.G. : La nivelul preţurilor care se practică astăzi, este. Un goblen poate ajunge chiar la valoarea unui salariu, dar pentru mine, este o pasiune.

Rep: Cum a fost percepută de către colegii dvs. această expoziţie?

N.G.: Lucrez goblen înainte de a mă pensiona. În general, e cunoscut faptul că acul stă bine în mîna femeii, dar, cîteodată, stă bine şi în mîna bărbatului.