UE l-a desemnat, joi, pe belgianul Herman Van Rompuy pentru a deveni primul său preşedinte, iar pe Catherine Ashton din Marea Britanie, la conducerea diplomaţiei, un tandem puţin cunoscut, dar de care liderii europeni se declară mulţumiţi. Alegerea, care se anunţa dificilă din cauza unor divergenţe apărute în ultimele zile între ţările europene, a fost, de fapt, mai uşoară decât se estima. Van Rompuy, care a plecat în această cursă de pe poziţia de favorit, susţinut de Franţa şi Germania, a obţinut repede un consens al şefilor de stat şi de guvern din UE, reuniţi la Bruxelles. Obiectivul iniţial al Tratatului de la Lisabona, care creează funcţia de preşedinte al Consiliului European, era de a permite Europei să se facă mai bine auzită pe scena internaţională, în faţa SUA şi a altor puteri emergente. Casa Albă a salutat numirea, văzând în aceasta promisiunea unui parteneriat consolidat între UE şi SUA. Dar alegând două personalităţi puţin cunoscute, liderii europeni par să îşi fi redus ambiţiile. În opinia Verzilor din Parlamentul European, marile state vor putea să deţină, în continuare, controlul asupra Uniunii. “Europa a ajuns la fund. După ce a numit un preşedinte al Comisiei Europene slab, Jose Manuel Barroso, şefii de stat au numit, acum, un preşedinte al Consiliului European fără personalitate şi un Înalt reprezentant pentru Afaceri Externe insignifiant”, a afirmat liderul grupului parlamentar ecologist, Daniel Cohn-Bendit.

Herman Van Rompuy, în vârstă de 62 de ani, prin mandatul său de doi ani şi jumătate, care poate fi reînnoit o singură dată, va înlocui actualul sistem al preşedinţiei semestriale. Creştin-democrat flamand, el conduce Guvernul belgian de aproximativ un an şi a ajuns să fie apreciat în ţara sa pentru capacitatea de a media compromisuri între diferitele comunităţi lingvistice. Însă, opiniile sale asupra problemelor europene sunt puţin cunoscute. În prima sa declaraţie, joi seara, el a afirmat că “UE trebuie să joace, cu certitudine, un rol important în lume”, dar a creionat un profil al funcţiei sale foarte modest, anunţând că vrea să rămână discret şi să se concentreze asupra unui rol de mediator între ţări. Van Rompuy este cunoscut mai degrabă ca un federalist european. El s-a referit, săptămâna trecută, la ideea unui impozit verde european, pentru alimentarea bugetului Uniunii, atrăgându-şi imediat critici din partea presei eurosceptice britanice.

Opţiunea pentru Catherine Ashton a surprins, însă, deoarece aceasta este o novice în diplomaţie. La 53 de ani, ea ocupă, în prezent, funcţia de comisar european britanic pentru dosarele comerciale. “Nu pretind că sunt expert, dar judecaţi-mă după actele mele”, s-a apărat ea, joi seara. Ashton pare să fi beneficiat de doi factori: voinţa de a numi un britanic, pentru a trimite un semnal pozitiv Marii Britanii, în contextul în care se profilează o revenire la putere, în primăvara lui 2010, a conservatorilor britanici eurosceptici. Ea a fost aleasă, de asemenea, ca urmare a voinţei mai multor ţări de a numi o femeie.