Imediat după revoluţie, domnul Ceaşcă a devenit vedetă. O vreme, a fost confundat cu dictatorul. Sau, mă rog, invers, nu mai ştiu cum s-a întîmplat... Contrar a ceea ce cred unii, domnul Ceaşcă nu ghiceşte în cafea. De unde atîtea calităţi paranormale la el! Molfăie zaţul, dar tehnica asta nu-l inspiră deloc. În cazul lui, ceaşca reprezintă principala unitate de măsură. În plan moral, etalonul de bază. Domnul în cauză se laudă că s-a îmbogăţit prin muncă cinstită cu ceaşca. Prin ceaşcă, ne demonstrează că este un om cumpătat. Eu chiar cred că s-a îmbogăţit cu ceaşca. Îl ştiu pe unul care cere de la toţi vecinii cu ceaşca. În funcţie de necesităţi, o ceaşcă de ulei, una de zahăr, boabe de piper, curmale, drojdie de bere etc. În general, românul este darnic. De unde să ştie el că domnul Ceaşcă îşi face provizii precum furnica. Din cîte ştiu, după rezumatul unei fabule celebre, modelul său de viaţă a devenit greierul. Cu toate că s-a întîmplat într-o localitate rurală din Franţa, unde abia mijeşte turismul agroalimentar, cazul este cunoscut de toată lumea. Greierele trîndăveşte şi furnica munceşte. Precum greierele cîntăreţ fără atestat, domnul Ceaşcă procedează la fel. Dumnealui însă, faţă de cîntăreţul cu chitara ciobită şi glasul spart, cere cu unitatea sa de măsură. În ansamblu, domnul în cauză nu este un sfînt. Pozează în băiat bun la toate, dar realitatea este cu totul alta. Se laudă peste tot că nu consumă băuturi alcoolice, dar l-am prins cu ceaşca plină cu ţuică! Domnul Ceaşcă se dă băiat fin de porţelan. Nici chiar aşa! În părţile sale esenţiale, Ceaşcă este ciobit. Nu de vărsat, cum se scuză el, încercînd să se salveze de la un verdict mai puţin onorabil. Ciobiturile sînt semne de bună purtare. Înţelegeţi ce vreau să spun. Ca model floral, Ceaşcă pare a fi un băiat bun. Pînă verşi pe el cafeaua fierbinte. Porţelanul nu este porţelan, ci material obişnuit. Domnul nu este o ceaşcă de calitate superioară. Am precizat mai sus, nu-i place munca. Nu-i place nici familia. Cît a putut de bine, s-a ţinut departe de serviciile de 12 persoane de cafea. “Sînt prea multe ceşti…” - zicea el. Pe urmă, a fost îndepărtat de ideea de serviciu… Domnului Ceaşcă îi plac dimineţile pe o terasă. Evident, la o cafea şi una mică. Abia atunci se află în mediul lui. De plăcere, în astfel de ipostaze norocoase, abureşte de plăcere. Cînd cafeaua este trecută prin filtru, se soarbe singur încet şi cu grijă. Nu-i place să se păteze. Ocupaţia sa de bază - pierde vremea. Culmea, face chestia asta într-un cadru organizat. Dacă a ajuns el să se cronometreze de unul singur! În materie de pierdut vremea şi bătut apa în piuă, domnul Ceaşcă este extrem de exigent. Nu lasă trîndăveala de astăzi pe mîine. Cînd trebuie să lenevească, nu iartă nimic! Domnul Ceaşcă are un singur crez. Să-şi trăiască viaţa din plin pe spatele altora.