Tinerii medici din România au ajuns să îi adreseze rugăminți și întrebări noului ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, prin intermediul rețelei de socializare Facebook. În primul rând, ei sunt revoltați de faptul că bursa de 670 de lei care vine să le rotunjească veniturile și așa extrem de mici, umilitoare chiar, este alocată cu întârziere. În plus, ministrului i se pune pe tapet și problema potrivit căreia lefurile lor sunt absolut insuficiente, ba chiar îi obligă să părăsească țara. Medicii îi propun un mic experiment demnitarului: să trăiască, la modul cel mai serios, lunar, din banii pe care îi primesc ei ca rezidenți, fără însă să fie ajutat de nimeni. Vă prezentăm o parte importantă din postarea publică a unui medic: ”Domnule ministru, vreau să vă rog frumos să vă faceți pomană și să ne AJUTAȚI CU BURSA PENTRU MEDICII REZIDENȚI (aceea de lună trecută și pentru claritate vorbim despre iunie). De ce vă rog așa frumos?!?! Pentru că de 5 zile eu trăiesc din mila prietenilor (care nu sunt medici) sau din pensia părinților (care au renunțat să-și ia medicamentele nevitale ca să-mi trimită bani); despre soțul meu nu amintesc aici pentru că el îmi trimite bani în perioada dintre salariu și bursă (din ce rămâne după ce alocă banii necesari întreținerii copilului). În cazul în care nu știți, vă informez că este vorba despre fabuloasa sumă de 670 lei cu care mă chinui să supraviețuiesc vreo două săptămâni. Ați încercat să trăiți așa? Probabil că nu, și mai mult ca sigur acum vă vine în minte expresia: ”ghinion”; al meu, pentru că m-am gândit să renunț la muncă în multinaționale și să fac curu' (pentru că e la modă cuvântul) mare străinilor și m-am gândit (sau poate că nu) să revin la statutul de medic practicant. Vă veți întreba uimit de ce mă voi decide să plec din țară după ce îmi voi da examenul de specialitate. Pentru că nu mă simt datoare cu nimic față de nimeni. Da, știu! Statul a investit în educația mea (acum îmi vine în minte un cuvânt pe care nu-l pot așeza aici din respect pentru cei care folosesc această pagină)... statul nu a investit nimic! Statul m-a folosit ca pe un rob (banii pe care îi primesc îmi ajung să îmi asigur cheltuieli pe care nu le-aș fi avut dacă nu eram nevoită să mă mut de la locuința mea pentru a învăța într-un spital universitar), fac gărzi neplătite mai mult decât prevede contractul (pentru că nu sunt medici, nu pentru că mă obligă cineva... dar cum să lași gărzi neacoperite?), studiez de pe net (care costă mai puțin decât un compendiu). (...) ce să vă zic despre deplasările la congrese (ESENȚIALE, NOUĂ, REZIDENȚILOR), iar îndrumătorii mei, care au învățat în aceleași condiții ca și mine (adică nici ei nu vă datorează nimic), se luptă să ne învețe medicină modernă în condiții de ev mediu! Ar mai fi de spus, dar... nu-s convinsă că, dacă printr-o minune, ajungând această epistolă sub ochii dvs., o să aveți disponibilitatea și resursele să o citiți până la capăt. Așadar: VĂ RUGĂM FRUMOS SĂ NE DAȚI BURSA (exercițiu absurd de imaginație: stau în poziția echer și cu mâna întinsă dacă e necesar)“. Nu după mult timp de la postarea sa, au apărut și reacțiile colegilor: ”Jenant! Am ajuns să rugăm statul român să ne primim drepturile salariale! Bătaie de joc!”, ”Astea sunt drepturi salariale?... sunt pomeni și umilință!”, sau ”Am ajuns să cerșim banii pe munca noastră. Nu este posibil așa ceva. La Sibiu, nici bonurile pe mai nu au intrat”, ”Ei așteaptă concediile în Thailanda și noi ne cerem banii... Cât tupeu... Pe capul nostru”, ”Salariile magistraților sunt uriașe... deci bani ar fi, dar nu se vrea! Un medic are salariul aproximativ cât un grefier...”. Nu după mult timp de la dezbaterile în mediul online, a venit și surpriza. Ministrul Sănătății le-a răspuns, tot online, medicilor supărați: ”Îmi pare rău că s-a întâmplat asta. Voi încerca să aflu de ce”. El i-a asigurat pe doctori că banii au fost trimiși de către Ministerul Sănătății către spitale.