Povestea dosarului „Anopolis” pare fără sfîrşit. La aproape opt ani de la explozia produsă pe nava cu acelaşi nume, aflată în Şantierul Naval Constanţa (SNC), în urma căreia au murit zece persoane, dosarul se află încă pe rolul instanţei. Avocatul angajat de rudele victimelor, Iulia Vucmanovici, a declarat, ieri, că magistraţii trag de timp pentru ca faptele să se prescrie şi cei acuzaţi să scape de răspunderea penală. „Pe noi nu ne interesează decît să obţinem o decizie definitivă pe latură penală pentru a obţine daunele morale solicitate de soţiile celor morţi, care se ridică la sume cuprinse între 30.000 şi 35.000 euro. Rodica Trofin şi copiii ei, Alina şi Florin Gabriel, împreună cu Ainur şi Aifer Hagicalil au formulat plîngeri la CEDO în 2004 pentru că li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, le-au fost admise şi se aşteaptă soluţionarea acestora în curînd!”, a spus avocatul Iulia Vucmanovici. Reamintim că traseul dosarului „Anopolis” a început în 2001 la Judecătoria Constanţa, care a dat o primă sentinţă de condamnare cu suspendare pentru toţi cei consideraţi responsabili de exploziile de pe navă, sentinţă menţinută de Tribunal. Ulterior, Curtea de Apel Constanţa a dispus restituirea cauzei la Parchet, pentru refacerea urmăririi penale. Din 2004 pînă în 2007, dosarul a stat pe masa procurorilor, iar pe 18 decembrie 2007, procurorii au dispus trimiterea în judecată a şapte persoane implicate în tragedia petrecută pe 5 iunie 2001.

Al doilea rechizitoriu

Este vorba despre expertul tehnic naval la acea dată, Alexandru Dima, care este judecat pentru săvîrşirea infracţiunilor de fals intelectual, uz de fals, vătămare corporală din culpă şi ucidere din culpă, despre inginerii Mihai Corneliu Keller, Didina Ştefănescu, foşti dispeceri, maiştrii Haralambie Colţa, Norhan Gazi, Vasile Iacovici, acuzaţi de neluarea măsurilor de protecţie a muncii şi ucidere din culpă şi maistrul Mircea Olaru, care va fi judecat pentru neluarea măsurilor de protecţie a muncii şi vătămare corporală din culpă. Prin acelaşi rechizitoriu, anchetatorii au hotărît scoaterea de sub urmărirea penală a fostului şef atelier reparaţii corp navă, Mihai Zdru, şi a fostului şef atelier reparaţii corp navă, Cetin Ibram, a fostului director general al SNC, Alexandru Stoian, şi a directorului de producţie, Eugen Tiron, care erau acuzaţi de neluarea măsurilor de protecţie a muncii, vătămare corporală din culpă şi ucidere din culpă. Anchetatorii au mai dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Alexandru Mezei, actualul şef al Căpităniei Zonale Constanţa, şi Şerban Berescu, fostul director adjunct al Căpităniei Zonale Constanţa, şi au disjuns cauza în vederea continuării cercetărilor faţă de Andreas Daskalakis, cetăţean grec, armatorul navei „Anopolis”, şi Theodor Lucian Caraiorgu, intendentul navei. Cei doi sînt anchetaţi de procurorii Parchetului de pe lîngă Judecătoria Constanţa pentru comiterea infracţiunilor de vătămare corporală din culpă şi ucidere din culpă. Reamintim că lanţul tragediilor de pe „Anopolis” a început pe 23 mai 2001, cînd patru muncitori au fost răniţi grav într-o explozie produsă la bordul navei. După mai puţin de două săptămîni, pe aceeaşi navă a avut loc o altă explozie în urma căreia şi-au pierdut viaţa zece muncitori. La acea vreme, procurorii i-au găsit răspunzători de producerea tragediei şi i-au trimis în judecată pe directorul general al SNC, Alexandru Stoian, directorul de producţie, Eugen Tiron, Alexandru Dima, expert tehnic naval, Mihai Zdru, şef secţie docuri, şi Cetin Ibram, şef atelier reparaţii corp navă. Alături de cei cinci inculpaţi, arestaţi la acea vreme, au mai fost trimişi în judecată în stare de libertate şi alţi cinci angajaţi care aveau diverse atribuţii în cadrul societăţii. Toţi inculpaţii erau acuzaţi de vătămare corporală gravă, ucidere din culpă şi neluarea măsurilor de protecţie a muncii. Treptat, o parte dintre inculpaţi au scăpat de acuzaţii, iar instanţele au dat sentinţe blînde, la un moment dat singurul acuzat condamnat la închisoare cu executare fiind Alexandru Dima. Acesta a primit, ulterior, o pedeapsă de un an cu suspendare.

Rudele morţilor încă speră

Procesul a luat-o de la zero la aceeaşi instanţă ca în 2001, Judecătoria Constanţa. După amînări peste amînări, avocatul rudelor muncitorilor decedaţi a cerut strămutarea dosarului la o altă instanţă. „Judecătorul şi-a bătut joc de noi, ne-a luat în derîdere şi m-a ironizat cînd una dintre soţiile morţilor a fost audiată şi a spus că, în ziua în care soţul ei a decedat, copilul lor avea 11 zile. L-am recuzat, a fost respinsă solicitarea de schimbare a completului de judecată, aşa că am formulat cerere de strămutare. Dosarul s-a mutat la Judecătoria Slobozia, care a decis, din oficiu, fără ca vreun avocat să ceară, restrămutarea cauzei la Tribunalul Galaţi. Motivaţia a fost că Judecătoria Slobozia nu are Secţie Maritim-Fluvială, deşi infracţiunile sînt de drept comun şi nu de natură maritim-fluvială. Culmea este că instanţa de la Slobozia a cerut Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie explicaţii cu privire la motivul pentru care a fost trimis dosarul acolo. Cred că judecătorii de la Slobozia s-au speriat de complexitatea cauzei, nu au ştiut ce trebuie să facă şi s-au spălat pe mîini. Probabil că Tribunalul Galaţi va invoca excepţia necompetenţei materiale şi va trimite dosarul la Bucureşti pentru ca instanţa supremă să decidă iar ce să facă. Rudele celor decedaţi încă mai au naivitatea de a crede că cei vinovaţi vor plăti!”, a încheiat Iulia Vucmanovici.