La sfert de secol de la Mineriadă (13 - 15 iunie 1990), cercetările în acest caz au fost reluate, după ce procurorul general al Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Tiberiu Niţu, a infirmat rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale în cazul acelor evenimente. În cei 25 de ani care s-au scurs de la Mineriadă au fost emise mai multe decizii de neîncepere a urmării penale, unele victime ajungând să fie despăgubite la CEDO în absenţa unei hotărâri judecătoreşti în ţară. Redeschiderea dosarului readuce în prim-plan statistica neagră a acestui eveniment, statistică ce indică zeci de morţi, dintre care doar şase au fost identificaţi şi recunoscuţi. De asemenea, 746 de răniţi, şase femei violate şi peste o mie de "bărboşi, intelectuali, studenţi din Universitate şi Arhitectură" deţinuţi ilegal fac parte din bilanţul negru al evenimentelor din vara anului 1990 din Bucureşti. De atunci şi până în prezent, vinovaţii pentru acele crime nu au fost de găsit, mai ales că procurorii au emis în repetate rânduri decizii de neîncepere a urmăririi penale în acest caz.

PRIMUL DOSAR Primul dosar, 74/P/1998, înregistrat la data de 23 octombrie 1998, la Secţia Parchetelor Militare, are ca obiect cercetarea împrejurărilor în care au fost omorâţi prin împuşcare, în perioada 13 - 15 iunie 1990, Mitriţă Lepădatul, Mocanu Velicu Valentin, Dunca Gheorghiţă şi Drumea Dragoş. În acest dosar au fost trimişi în judecată, în 18 mai 2008, generalii în rezervă Mihai Chiţac şi Gheorghe Andriţa, precum şi coloneii Traian Ştefan Călin, Dumitru Costea şi Vasile Constantin, pentru instigare şi tentativă la ucidere. Dosarul a fost restituit la procurori pentru completarea urmăririi penale, iar prin rechizitoriul din 27 iulie 2007 s-a dispus, din nou, trimiterea în judecată a lui Chiţac, Andriţa, Costea şi Constantin. Dosarul a fost din nou restituit procurorilor, în 23 iunie 2008, pentru refacerea urmăririi penale. În acelaşi dosar, prin rezoluţia din 19 iunie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de fostul preşedinte Ion Iliescu. Întrebat dacă crede că redeschiderea acestui dosar îl vizează în vreun fel sau îl va afecta, Iliescu a răspuns: ”De ce? Nu. Am fost contemporan cu evenimentele şi am avut nişte răspunderi, dar asta (redeschiderea dosarului, n.r.) e cu totul altceva”. El a arătat că în 13-15 iunie 1990 au fost ”nişte fenomene şi nişte manifestări” pe care le-a trăit şi care au constituit ”factori perturbatori ai vieţii sociale, începând cu organizarea societăţii româneşti”. ”Aşa că e firesc ca toţi oamenii interesaţi, istorici, cei care vor să descifreze sensul evenimentelor să se ocupe inclusiv de asemenea momente. Nu e nicio problemă”, a mai spus Iliescu.

 „FAPTELE NU EXISTĂ” Pentru modul defectuos în care au fost instrumentate dosarele Revoluţiei şi Mineriadelor, a fost reclamat Consiliului Superior al Magistraturii generalul magistrat Dan Voinea, procuror militar din 1982, care a deţinut şefia Secţiei Parchetelor Militare din ICCJ în perioada 1997 - 2001, apoi a asigurat interimatul conducerii secţiei în perioada mai 2006 - octombrie 2007. Generalul Voinea şi-a dat demisia, evitând răspunderea disciplinară, însă în luna septembrie 2012 şi-a depus candidatura pentru funcţia de procuror general al României, rămasă vacantă după încheierea mandatului Laurei Codruţa Kovesi. În cazul Mineriadei din '90, prin rezoluţia din 7 decembrie 2007 a procurorului general, s-au dispus infirmarea rezoluţiei din 19 iulie 2007 prin care a fost începută urmărirea penală faţă de Ion Iliescu şi continuarea ceretărilor de către procurori desemnaţi din cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică. Prin rezoluţia 1122/P/2007 din 3 septembrie 2008 a Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, procurorii au dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Ion Iliescu pentru omor calificat, omor deosebit de grav şi tentative la cele două infracţiuni, sub forma participaţiei improprii, întrucât faptele nu există. De asemenea, dosarul 76/P/1998 a fost înregistrat la 23 octombrie 1998 la Secţia Parchetelor Militare şi are ca obiect cercetarea împrejurărilor în care, deşi prezenţi în perioada 14 - 19 iunie 1990 la Bucureşti, minerii din Valea Jiului şi din alte bazine carbonifere au fost pontaţi în mod fictiv, situaţie în care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, fals intelectual, uz de fals, fiind conexat prin ordonanţa din 8 ianuarie 2001 la dosarul 75/P/1998. Dosarul 77/P/1998, înregistrat la Secţia Parchetelor Militare în data de 23 octombrie 1998, având ca obiect prezumtiva moarte suspectă a 60 de persoane, care ar fi fost îngropate la Cimitirul "Străuleşti II", aspecte sesizate de "Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990 - 1991", a fost conexat, prin ordonanţa din 8 ianuarie 2001, la dosarul 75/P/1998.

100 DE MORŢI Mai târziu, prin ordonanţa din 23 iunie 2005, emisă în dosarul 75/P/1998, Secţia Parchetelor Militare a declinat competenţa în favoarea Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, urmare a unei plângeri a Mariei Necula, care a invocat încălcarea prevederilor legale cu ocazia arestării preventive efectuate de către procurorii Procuraturii Tribunalului Bucureşti a celor 72 de inculpaţi menţionaţi în cuprinsul rezoluţiei. Anterior, şi Asociaţia Victimelor Mineriadelor din 1990-1991 a făcut sesizări în acelaşi sens. Ca urmare a acestei declinări, la nivelul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a fost înregistrat dosarul 751/P/2005, în care s-au efectuat cercetări faţă de procurorii Petre Buneci, Dinu Emil Dumitru, Alexandru Ţuculeanu, Horia Ghibănescu şi Valentin Leancă. Prin rezoluţia din 31 mai 2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale. Sintetizând, dosarul 75/P/1998 a fost instrumentat de Secţia Parchetelor Militare în forma finală conturată din 8 ianuarie 2001 până în 28 decembrie 2007, având trei obiective.

În primul rând, s-a urmărit elucidarea împrejurărilor în care un număr cuprins între 60 şi 100 de persoane, a căror moarte ar fi fost violentă ca urmare a evenimentelor din 13 - 15 iunie 1990, ar fi fost îngropate la Cimitirul "Străuleşti II", fără a se fi efectuat cercetări la momentul survenirii decesului acestora.

Apoi, au fost vizate împrejurările în care au fost întocmite, în mod fictiv, pontajele de prezenţă pentru perioada 14 - 19 iunie 1990 în ceea ce îi priveşte pe minerii care s-au deplasat din zonele carbonifere ale ţării în Bucureşti, în perioada respectivă. Este de menţionat că procurorii Secţiei Parchetelor Militare au efectuat cercetări în acest sens, ridicând documente şi făcând referiri tangenţiale şi în ceea ce priveşte prima şi cea de-a doua mineriadă din 29 ianuarie, respectiv 18 - 19 februarie 1990. În al treilea rând, în acest dosar s-a urmărit elucidarea împrejurărilor în care s-au declanşat şi au avut loc evenimentele din 13 - 15 iunie 1990 în Bucureşti, a contribuţiei şi rolului unui număr de 27 de învinuiţi civili, printre care şi Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu, precum şi a unui număr de şapte persoane care erau militari la momentul desfăşurării evenimentelor, printre care Mihai Chiţac şi Corneliu Diamandescu.

Procurorii Secţiei Parchetelor Militare au reţinut că în urma evenimentelor au rezultat un număr de aproximativ 1.300 de persoane care au suferit vătămări şi în jur de 100 de persoane au decedat.