La sfîrşitul săptămînii trecute, Traian Băsescu a făcut un fel de bilanţ al învăţămîntului românesc, plecînd de la pretextul semnării Pactului naţional pentru Educaţie de către ultimele sindicate din branşă, anume cele care s-au lăsat cel mai greu convinse de preşedinte. De fapt, Băsescu voia să împuşte vreo trei iepuri dintr-odată! Mai întîi, a urmărit să puncteze electoral finalizarea acestui proiect, ca să se poată umfla în pene. Apoi a găsit încă un bun prilej să critice Guvernul „Tăriceanu II”, numit aşa cu obstinaţie pentru a le băga în cap alegătorilor că nu trebuie să uite diferenţa dintre guvernul trecut, din care au făcut parte şi democraţii (acela a fost cel bun, desigur!) şi actuala guvernare nepricepută, care duce ţara de rîpă, etc., etc., etc. În fine, preşedintele a vrut să o ia înaintea ministrului Adomniţei, despre care avea informaţii, în mod sigur, că urmează să-şi prezinte propriul bilanţ la începutul acestei săptămîni, ceea ce s-a şi întîmplat. Bilanţul lui Băsescu este negru (sau cel puţin, „gri”…), aşa cum bănuia toată lumea, iar bilanţul ministrului Educaţiei este alb, după cum, iarăşi, era de aşteptat!

Nu vreau să intru în amănunte administrative sau tehnice, pentru că sînt ziarist, nu politician, în schimb trebuie să fac o precizare importantă, pe care atît preşedintele PD-L-ist, cît şi ministrul PNL-ist, s-au prefăcut că o uită din „întîmplare”. Culmea ironiei ar fi ca dvs., cititorii, să mă acuzaţi, în urma precizării cu pricina, că vreau să fac servicii PSD-ului, ceea ce n-ar fi cîtuşi de puţin adevărat! De ce „uită” Băsescu şi Adomniţei să recunoască faptul că singurele două iniţiative concrete, de bun augur, puse în practică pînă acum în sistemul nostru educaţional, anume programul „cornul şi laptele”, precum şi programul „calculatoare în şcoli”, au aparţinut guvernării trecute? Demagogia ambilor este de domeniul evidenţei… Da, mult „hulitul” PSD a luat aceste măsuri şi le-a pus în practică! Indiferent ce simpatii politice avem, fiecare dintre noi, trebuie să recunoaştem acest adevăr. În schimb, în mandatul electoral care a început din decembrie 2004, în sistemul românesc de învăţămînt nu s-a făcut aproape nimic, ci s-au rostit numai vorbe goale şi au fost fluturate o grămadă de „bune intenţii”. Vă spun asta şi în calitate de tată care are doi copii şcolari. Accept doar ideea ministrului că în cursul anului 2007 s-au făcut foarte multe investiţii în infrastructura şcolară, dar asta nu mă încălzeşte cu nimic, nici pe mine ca părinte, nici pe elevi, fiindcă efectele concrete ale reabilitărilor de clădiri se vor vedea abia peste doi ani. Însă calitatea învăţămîntului nu depinde doar de clădiri, ci şi de programe didactice moderne, de manuale şi, mai ales, de pregătirea profesorilor, cu atît mai mult în învăţămîntul superior, despre care Traian Băsescu a spus că a devenit „o fabrică de diplome”. Iar acum, cînd noul proiect abia ajunge la Parlament, este deja prea tîrziu, fiindcă sîntem la final de mandat. În învăţămînt, pentru cine nu ştie, măsurile legislative trebuie adoptate primăvara, ca să poată intra în vigoare de la toamnă. În situaţia de faţă, cred că pachetul de legi nu va fi votat decît pe la sfîrşitul anului, poate chiar în prag de alegeri generale. Ştiţi ce înseamnă asta? Asta înseamnă că spinoasa problemă a învăţămîntului românesc, pe care se laudă că au rezolvat-o atît Băsescu, cît şi Adomniţei, nu este decît o miză de campanie, un pariu electoral… Iar eu nu sînt PSD-ist! E clar?