Marţi, la Beijing, s-a încheiat şi misiunea gimnaştilor români la actuala ediţie a Jocurilor Olimpice. La finalul competiţiei, România a acumulat două medalii, ambele aduse de gimnastica feminină. Cu toate că bilanţul nu este unul favorabil, fetele se pot mîndri cu faptul că şi-au îndeplinit obiectivul. Bineînţeles, după două ediţii îmbelşugate, cea de la Sydney (5 medalii) şi cea de la Atena (10 medalii), ediţia de la Beijing pare una săracă, poate chiar extrem de săracă. Doar bucuria că gimnastica feminină a continuat tradiţia şi a rămas pe podiumul de la echipe chiar şi după 32 de ani, numărînd în palmaresul olimpic al acestei probe nu mai puţin de patru medalii de aur, trei de argint şi două de bronz, începînd cu 1976, de la Jocurile Olimpice de la Montreal, ne mai poate consola. Sau poate succesul Sandrei Izbaşa de la sol să mai aline tristeţea că nu ne-am putut bucura de mai multe ori la auzul imnului tricolor în sala gigant de la “National Indoor Arena”. „Fetele au avut o comportare corectă. Atît putem. Mai mult nu puteam face. Sandra a făcut maximum posibil. Steliana, cu problemele ei de sănătate, a crescut valoric”, au fost concluziile antrenorului coordonator al lotului olimpic feminin, constănţeanul Nicolae Forminte, care a explicat după terminarea competiţiei şi de ce la ora actuală România nu a putut mai mult: „Lumea zice că suferim cu notele astea de plecare, că le avem cam mici, însă nu ştie cu ce lucrez eu. Am avut fete care o lună se antrenau, o lună nu, ce exerciţii să fi făcut cu ele. Le-am pregătit la nivelul la care, iată, să putem lua o medalie”. De cealaltă parte însă, gimnastica masculină se întoarce de la Beijing cu capul în pămînt. Nenumăratele ratări şi lipsa de concentrare au făcut ca gimnaştii români să nu intre în posesia niciunei medalii, deşi aveau ca obiectiv o medalie. Dacă din întrecerea de la feminin rămînem cu bucuria titlului adus de Izbaşa, la masculin ne va rămîne mult timp întipărită îmaginea lui Marian Drăgulescu căzînd, după ce era la doar un pas de aurul olimpic la sărituri. Bucurie, mulţumire, resemnare, ghinion şi speranţa că în 2012 ne vom bucura mai mult, este tot ce ne rămîne după concursul de gimnastică de la Beijing.