Ca orice măsură de la Centru (indiferent de culoarea politică a sa), impozitul veniturilor globale (sau taxarea gospodăriei) a împărțit în mai multe tabere opinia românească. Unii spun că românii săraci, care muncesc sezonier sau cu ziua și care n-au cultura pusului de bani deoparte (sau, mai bine zis, n-au posibilitatea să facă asta), vor fi cei mai afectați, căci sigur nu vor avea bani să plătească impozitul. E greu de crezut, însă, că ei ajung la mai mult de 2.000 lei/lună; deci, în realitate, se vor încadra în categoria celor taxați cu „nimic“ (impozit zero pentru tot ce-i sub pragul acesta). Chiar și la venituri mai mari, posibilitatea de a deduce cheltuieli (inclusiv rate la credite sau prime de asigurare a locuinței) și aplicarea cotei de 10% asupra veniturilor care depășesc pragul de 2.000 lei transformă noul sistem într-o chestie... deloc rea. Bonus - medicii, IT-iștii, cercetătorii și mulți alții sunt scutiți din start de impozit. Adevărata problemă este administrarea celor șapte milioane de gospodării și gaura dată bugetului în 2018 (prima declarare globală se va face în 2019, pentru ce se câștigă-n 2018).

CINE ȘI DE CE Cei care muncesc cu ziua sau sezonier, dar și cei care trăiesc de pe-o zi pe alta, neavând obișnuința de a pune bani deoparte pentru a-și plăti taxele, vor fi cei care în mod sigur nu se vor adapta la regimul nou de impozitare a veniturilor globale, consideră consultantul fiscal Emilian Duca. Și el, ca și mulți ani, pică într-o capcană clasică - are impresia că, în prezent, românii aflați la limita subzistenței, care-și duc amarul de pe-o zi pe alta, își plătesc taxele. Și, din 2018, odată cu marea schimbare (care nu-i încă sigură, apropo), brusc vor descoperi că viața de contribuabil corect e imposibilă. Stați liniștiți, băieți! Zilierii nu fac nici acum coadă la ANAF, cu teancuri de declarații completate corect în brațe. Și-n plus, e greu de crezut că săracii se laudă cu mai mult de 2.000 lei/lună; drept urmare, ei vor intra direct în categoria „impozit zero“. „Un muncitor în construcții a câștigat bine vara, dar apoi este concediat toamna; anul următor, se va trezi și cu bani de dat la Fisc, și fără serviciu“, a declarat Duca, la ZF Live - „În general, persoanele cu venituri mici vor trebui să aibă o evidență a fiecărei cheltuieli în parte și să aibă inclusiv bani pregătiți pentru plata taxelor. Sunt lucruri pe care acum doar puțini le fac. Cred că, în practică, vor fi dificultăți mai mari la nivelul persoanelor cu o educație financiară redusă“.

SURPRIZE, SURPRIZE! El a enumerat și câteva surprize pe care le vor avea unele categorii de contribuabili - „În cazul veniturilor realizate din chirii, scutirile scad de la 40 la 20%, spre exemplu. La câștigurile din premii (pariuri, loterie etc.), dispare plafonul de scutire și întreaga sumă va deveni impozabilă. În plus, pensiile și ajutoarele sociale vor fi incluse în calculul venitului global“. Ce urmează? Toată lumea este de acord că statul român va pierde din impozitul pe gospodărie - cei cu venituri reduse nu vor mai plăti nimic, costurile de administrare vor crește (dintr-o dată, nu ții în frâu doar 300.000 de firme, ci peste șapte milioane de gospodării), iar decalajul va fi de fix un an (dacă taxa intră-n vigoare la 1 ianuarie 2018, prima declarare se va face în 2019...). „Cel mai probabil, statul va trebui să ia și 20 și ceva de miliarde lei ca împrumuturi, pentru a acoperi nealimentarea periodică cu venituri în 2018“, apreciază consultantul fiscal.

RATA = CHELTUIALĂ DEDUCTIBILĂ? Dracul nu-i însă chiar atât de negru. „Impozitul pe venit va fi de 10% sau, după caz, zero, dacă veniturile sunt mai mici de 2.000 lei/lună. La stabilirea pragului se iau în calcul veniturile și cheltuielile cumulate ale unei gospodării. Dacă un membru câștigă 3.000 lei, iar altul - 1.000 lei, nu se plătește nimic (3.000 + 1.000, împărțit la doi, adică 2.000 lei - deci impozit zero). Interesant este că, dacă venitul anual este mai mic decât totalul cheltuielilor, nu numai că nu se achită impozit, dar statul are obligația de a plăti gospodăriei un minim de 1.200 lei/an pentru fiecare copil“, notează avocatul Gheorghe Piperea. Aviz celor cu credite pentru construcția sau achiziția de locuințe - atât ratele, cât și cheltuielile cu asigurarea, pot fi deductibile (dacă pot fi încadrate în categoria cheltuielilor de întreținere și reparație). „Dacă ratele și asigurările pentru casă înghit 75 - 90% din venitul lunar, restul fiind pură supraviețuire, nu se plătește nimic statului. Problema este că Fiscul este cel care decide dacă ești sau nu gospodărie. Iar noțiunea este suficient de vagă (acum) ca să creeze dificultăți de interpretare și aplicare“, mai spune Piperea.

HMM... De notat că impozitul de 10% se va aplica doar părții de venituri care sare de pragul de 2.000 lei/lună. „Spre exemplu, la 75.000 lei/an (adică în jur de 6.000 lei brut pe lună), cota se aplică doar pe 50.000 lei. În lipsa unor cheltuieli deductibile (greu de crezut), impozitul total va fi de 5.000 lei. Adică fix cât o rată lunară la un credit de 150.000 franci elvețieni... Aș zice că nu este rău deloc“, conchide Piperea. Bonus - medicii, cercetătorii și IT-iștii care produc softuri vor fi scutiți de impozit. Marea problemă este următoarea - cum va gestiona „priceputul“ Fisc autohton să administreze șapte milioane de conturi ale gospodăriilor românești? E clar că personalul ANAF nu-i suficient și că transformarea inspectorilor în consultanți fiscali nu-i o opțiune. Administratori privați? Dar cine? Băncile? Colectorii de creanțe? Ugh...