Astăzi este Dragobetele, sărbătoarea tradiţională a dragostei şi fertilităţii, care a făcut parte din viaţa românilor din cele mai vechi timpuri până la începutul anilor ‘60, conform muzeografului de la Muzeul de Artă Populară din Constanţa, Ioana Tompe, şi care a reapărut de câţiva ani ca o reacţie la tentativa de implementare a Sfântului Valentin la noi. În lumea satului românesc tradiţional, Dragobetele era considerat sărbătoarea constituirii perechilor atât pentru oameni, cât şi pentru păsări, zi în care nu se sacrificau păsări şi nici nu se lucra. Fetele şi flăcăii obişnuiau să meargă împreună pe câmp sau în pădure pentru a culege primele flori de primăvară, iar în sat se organizau hore, unde tinerii îşi declarau dragostea şi întemeiau cupluri, pecetluind relaţia oficială prin schimburi de obiecte simbolice, cum ar fi linguri de lemn cu coada împodobită cu păsări îngemănate, simboluri ale fertilităţii. Exista credinţa că cei care erau împreună în această zi puteau fi împreună toată viaţa, a precizat Tompe. Ea a adăugat că numărul tradiţiilor şi legendelor legate de sărbătoarea Dragobetelui, considerată şi cap de primăvară, este impresionant, menţionând obiceiul oferirii băieţilor de către fete a unor bucăţi de turtă dulce frumos decorată cu zahăr sau farmecele de dragoste pe care fetele şi femeile tinere le făceau cu apa din zăpada curată topită, cu care îşi spălau faţa, sau cu flori de primăvară pentru a fi drăgăstoase şi iubite tot restul anului. „Dragobetele este o sărbătoare cu multe obiceiuri şi legende, parte integrantă din tradiţia românească. Tradiţia fiind motorul care a împins civilizaţia rurală în evoluţia ei de-a lungul timpului, ajutând la păstarea fiinţei naţionale”, a spus Tompe.

DRAGOBETELE, ZEUL DRAGOSTEI. În mitologia românească, Dragobetele este zeul dragostei la românii de la nord şi sud de Dunăre, potrivit muzeografului Ioana Tompe. El este şi Năvalnicul sau Zburătorul, care le face pe tinerele fete să-şi piardă minţile. “Zeul dragostei la români este Dragobetele. De asemenea, legendele populare vorbesc de Dragobete ca fiind un tânăr chipeş şi iubăreţ care umbla prin pădure şi săruta fetele, deci un Zburător care le sucea minţile fetelor tinere. De aici vine şi vorba populară “Dragobetele sărută fetele””.

CONSTĂNŢENII PREFERĂ DRAGOBETELE. Majoritatea constănţenilor intervievaţi s-au arătat încântaţi de revilimentul Dragobetelui ca sărbătoare a iubirii, considerând Sf. Valentin doar un simplu kitsch. “Prefer să ignor Sf. Valentin, o sărbătoare de import fără nicio consistenţă. Dragobetele este parte din tradiţia noastră, de aceea este singura sărbătoare a iubirii care contează pentru mine”, a declarat o studentă care a dorit să rămână anonimă.