Bătălia politică de la Mangalia continuă pe mai multe fronturi. Practic, avem de-a face cu un conflict de proporţii, care se întinde pe o durată nedeterminată. Cum scandalul dintre consilierii pro Iorguş şi primarul Tusac a ajuns în instanţă, s-ar putea să aşteptăm mult şi bine pînă cînd se limpezeşte situaţia. Deocamdată, din cîte am constatat, cazul s-a afundat în tot felul de chichiţe judecătoreşti. Urmează pledoariile şi bla-bla-bla-urile aferente. Într-un tîrziu, mangalioţii se vor întoarce la urne. În acest moment, Mangalia stă pe loc. E ca o locomotivă cu aburi rămasă fără cărbuni. Pentru unii, nu contează prea mult chestia asta. În definitiv, derapajul oraşului face parte din tactica parşivă a celor care vor să demonstreze că actualul primar nu a făcut nimic de la instalarea sa şi pînă în prezent. Şmecheria este simplă. Pui beţe în roate şi îl blochezi cu caracatiţa. În felul acesta, rămînem în “Epoca Iorguş“. Exact asta se vrea. Demonstraţia este simplă. Fostul primar a făcut totul, spun susţinătorii săi, iar Tusac nu a mişcat nici măcar un ac! E ca în povestea cu bîrna din ochi. Se trece cu uşurinţă peste boicotul din Consiliul Local, peste frecuşurile care au căscat o adevărată prăpastie între Tusac şi consilierii care nu-l vor. Trebuie să recunosc că domnul Iorguş are, în materie de politică, unele calităţi incontestabile. De pildă, acum, domnia sa defilează cu toate realizările măreţe din oraş. Îl acuză în presă pe Tusac că nu a finalizat obiectivul cutare pe care l-a început dumnealui sub dinastia nu ştiu cărui partid. Cu alte cuvinte, proţăpit pe capra vecinului, vrea să-l tragă de urechi! În timp ce susţinătorii săi se străduiesc să-l înghesuie la mantinelă pe primar, domnul deputat încearcă să-i ia locul. Procedeul cu pricina a devenit un fapt cotidian în viaţa prezidentului, care, cu toate că se află acolo unde se află, are momente cînd vrea să-i ia locul lui Boc! Ştim, vrea să se joace de-a guvernarea. În cazul domnului Iorguş, asistăm la un joc electoral. Mesajul este simplu: ”Doar eu sînt capabil să administrez Mangalia”. Aiurea! Ştim unde bate. Într-un fel, mişcările sale sînt previzibile. Chiar şi în partidul pe care îl reprezintă şi pe care visează să-l conducă după propriile sale idei. Spun unii că Zanfir Iorguş îşi doreşte să ajungă în BPN. Să ajungă. În ce ne priveşte, tot criza aia o mîncăm. După cum menţionam la început, într-un interval de timp foarte scurt, am asistat la spectaculoase schimbări de tactică. Disputa dintre consilierii răzvrătiţi şi primarul Claudiu Tusac seamănă tot mai mult cu şicanele pe care şi le fac reciproc şoarecele şi pisica. Această încrîncenare politică a generat o situaţie fără precedent la Mangalia - Consiliul Local este la un pas de a fi dizolvat. Pînă acum, am asistat la o diversitate evidentă de formule şi metode de exprimare a luptei de clasă, ceea ce dovedeşte că politicienii locali dispun de un potenţial inepuizabil în materie de şicane şi cafturi politice. După alegerile de anul trecut, orgoliile rănite ale celor ignoraţi de electorat au răbufnit în fel şi fel de manifestări menite să blocheze din start activitatea unor primării. În loc ca aleşii să treacă la treabă, s-au declanşat tot felul de procese politice împotriva caprei vecinului. O bună bucată de vreme, capra vecinului s-a aflat printre priorităţile unor consilii locale, celelalte obiective fiind ignorate din start. La Eforie şi Năvodari, în principal, au fost organizate, în cinstea caprei vecinului, baluri ale prostiei, pentru că, în realitate, s-a bătut apa în piuă pe teme de-a dreptul ridicole. În ecuaţia simplă a unui oraş, bătutul apei în piuă înseamnă timp pierdut. După acelaşi scenariu s-au derulat şi şedinţele Consiliului Local Eforie, unde, în fine, la capătul unei perioade extrem de tulbure, apele par să se fi limpezit. E drept, combatanţii îşi ascut în continuare săbiile, cunoscut fiind faptul că actuala coaliţie dintre PD-L şi PSD se bazează pe instinctul primar al dragostei cu năbădăi. Cei care sînt obligaţi să se pupe la matineu, pentru că acesta este programul principal în provincie, umblă aplecaţi din cauza sulei din coaste. În definitiv, chiar şi în politică, dragoste cu de-a sila nu se poate! Vorba aia, cînd eşti cu partenera, faci ce faci, dar te mai uiţi şi în ochii ei!