La 12 ani după ediţia franceză, Campionatului Mondial de fotbal a revenit în atenţia lumii, după ce a fost întrerupt din cauza conflagraţiei mondiale. FIFA a ales ca gazdă o ţară neafectată de război, Brazilia, care dispunea de mari baze sportive, iar în 1950 inaugura cea mai mare arenă din lume, "Maracana" din Rio de Janeiro. Noul context politic determina excluderea Germaniei şi Japoniei şi admiterea URSS-ului. În refacere după război, România nu s-a înscris. La turneul final s-au calificat 16 echipe, dar pînă la start s-au retras Turcia, Scoţia şi India, ultima pentru că FIFA nu le-a permis jucătorilor săi să evolueze desculţi! Doar 13 echipe urmau să-şi dispute titlul, iar marea atracţie o reprezenta prezenţa Angliei. Presa britanică titra după tragerea la sorţi a primului meci: "Doar două popoare nu joacă fotbal: americanii şi eschimoşii!" Faimoasa echipă engleză, cu Wright, Finney, Mortensen şi Alf Ramsey (viitorul selecţioner de la CM din 1966), pierdea însă în faţa modestei selecţionate a SUA, alcătuită din emigranţi. Haitianul Gaetjens marca senzaţionalul gol care avea să-i trimită acasă pe inventatorii jocului, chiar la prima lor participare! Dubla campioană mondială, Italia, era eliminată de Suedia, cea care cucerise titlul olimpic la Londra cu celebrul trio Gre-No-Li (Gren-Nordahl-Liedholm). Brazilia devenea astfel marea favorită, mai ales după succesele eclatante cu Spania şi Suedia.

Finala s-a disputat la 16 iulie pe Maracana, atunci cînd arbitrul englez Reader a condus formaţiile - Brazilia (antrenori Flavio Costa, Vicente Feola): Barbosa - Augusto, Juvenal - Bauer, Danilo, Bigode - Friaca, Zizinho, Ademir, Jair, Chico; Uruguay (antrenor Juan Lopez): Maspoli - M.Gonzales, Tejera - Gambeta, Varela, Andrade - Ghiggia, Perez, Miguez, Schiaffino, Moran. 200.000 de spectatori umpleau tribunele supraetajate de pe "Maracana: pentru a saluta triumful echipei cariocas. Un egal era de ajuns pentru că ultima fază s-a desfăşurat sub forma unui turneu final de patru formaţii. În tipografii, ediţiile speciale ale ziarelor, cu titluri uriaşe care anunţau succesul Braziliei, aşteptau doar rezultatul şi fotografiile cu golurile marcate! 20.000 de sticle de şampanie erau destinate fiestei. Nimeni nu bănuia ce avea să urmeze... Brazilienii au deschis scorul prin Friaca, în min.46, dar Uruguay a întors uluitor soarta meciului, marcînd prin Schiaffino, în min.65, şi Ghiggia, în min.79. După fluierul final, învinşii plîngeau pe teren, iar Ademir (golgeterul turneului, cu 9 goluri) îşi sfîşia tricoul, cuprins de o criză de nervi, în timp ce preşedintele FIFA, Jules Rimet, discret, fără să-l vadă nimeni, îi înmîna trofeul "căpitanului" uruguayan Varela...