Câștigătorul a trei premii Pulitzer, dramaturgul american Edward Albee, care a luat în discuție convențiile teatrului în opere precum "Who's Afraid of Virginia Woolf?/ Cui îi e frică de Virginia Woolf? " sau "A Delicate Balance," a murit vineri la vârsta de 88 de ani, informează AP.

Scriitorul a murit în casa sa din Montauk, din estul New Yorkului, a declarat secretarul său, Jackob Holder. Cauza morții sale nu a fost anunțată deși Albee suferea de diabet. După moartea lui Arthur Miller și August Wilson în 2005, Albee rămăsese incontestabil cel mai mare dramaturg în viață.

În urmă cu mai mulți ani, înainte de a suferi o operație amplă, Albee a scris un document care să fie făcut public la timpul morții sale: "Pentru toți cei care mi-au făcut viața minunată, palpitantă și atât de completă, mulțumirile și dragostea mea."

Albee a fost numit dramaturgul generației sale după ce piesa sa "Who's Afraid of Virginia Woolf?" a atins un succes fulminant odată cu premiera pe Broadway in 1962. Piesa care a primit un premiu Tony, considerată una dintre cele mai bune lucrări ale autorului, a fost transformată într-un film premiat la Oscar, în 1996, în care au jucat Elizabeth Taylor și Richard Burton.

Umorul incisiv și temele întunecate au fost trăsăturile particulare ale stilului lui Albee. În mai mult de 30 de piese, Albee a pus în discuție teme ale societății americane precum căsătoria, creșterea copiilor, religia și confortul elitei societății.

Stilul neconvențional al lui Albee a fost ovaționat de către public, dar a dus și la o perioadă de aproape 20 de ani de secetă critică și recunoaștere comercială înainte ca piesa sa din 1994, "Three Tall Women," să-i aducă cel de-al treilea premiu Pulitzer. Celelalte premii Pulitzer le-a primit pentru "A Delicate Balance" (1967) și "Seascape" (1975).

Multe dintre creațiile sale au anumite lucruri în comun: ranchiunile familiei inflamate de băutură, un anumit simț al anxietății, un copil pierdut care crează tensiuni în căsnicie și limbajul precis care alternează între comic și profund.

Cu piesa "Who's Afraid of Virginia Woolf?" și "Tiny Alice" din 1964, Albee a zguduit un Broadway dominat de Tennessee Williams, Miller și de discipolii lor.

"Who's Afraid of Virginia Woolf?" prezintă o petrecere ce durează o noapte întreagă în care un profesor aflat la maturitate și soția sa se duelează verbal și își dezvăluie dezamăgirile în timpul unei vizite a unui cuplu mai tânăr. Piesa a câștigat cinci premii Tony inclusiv pentru cea mai bună piesă, actor (Arthur Hill) și actriță (Uta Hagen), iar versiunea cinematografică a obținut cinci premii Oscar inclusiv pentru cea mai bună actriță (Taylor) și pentru cea mai bună actriță în rol secundar (Sandy Dennis).

Albee a regizat premierele americane ale multor piese ale sale, începând cu "Seascape" in 1975. "Seascape" și "Who's Afraid of Virginia Woolf?" au fost repuse pe Broadway în 2005, iar ultima a fost din nou repusă în 2013. "A Delicate Balance" a fost din nou montată un an mai târziu, cu Glenn Close.

În 2008 a avut loc premiera piesei sale despre gemeni identici: "Me, Myself and I," la Princeton, New Jersey; dar și o nouă montare pe scenă a două piese clasice într-un act scrise de Albee "The American Dream" și "The Sandbox"; precum și premiera "Edward Albee's Occupant," o piesă despre sculptorița Louise Nevelson și cultul celebrității.

Albee a fost imagiat de Kennedy Center for the Performing Arts în 1996 pentru contribuția sa de-o viață. Președintele de atunci Bill Clinton l-a omagiat pe Albee drept un om care a inspirat o generație de dramaturgi americani. Clinton i-a decernat lui Albee și o Medalie Națională a Artelor în acel an.

În anii 70, Albee a continuat să scrie piese neconvenționale și provocatoare. În "The Goat or Who is Sylvia?", personajul principal se îndrăgostește de o capră.

Partenerul de o viață al lui Albee, sculptorul Jonathan Thomas, a murit în 2005.