Povestea amoroasă a alegerilor europarlamentare tinde să lase urme adînci în viaţa sentimentală a unor partide. Cei care au rămas pe tuşă ameninţă că vor face uz de sticluţa cu vitriol, dar, evident, de cîte ori o găsesc, regizează un accident ca să o spargă! Le este mai dragă lumina propriilor ochi decît jertfa ieftină şi inutilă cu vitriol. Din cauza telenovelelor de mari dimensiuni, astfel de scene, mai ales cînd eroii sînt politicieni, nu mai impresionează pe nimeni! Vadim Tudor şi-a strîns toate jucăriile şi a vrut să plece din Parlament. O mare de oameni s-a opus cu vehemenţă acestei decizii personale, ameninţînd cu punerea în funcţiune a sirenei lui Vasile Roaită. Alegerile europarlamentare, cu rezultatele lor cu tot, au reaprins flacăra pîlpîită a revoluţiilor interne de partid. Cu excepţia disputelor dintre PRM şi UDMR, ultima formaţiune a prins o bucată de trotuar european, cafturile se duc la nivelul organizaţiilor interne din teritoriu, chiar şi în cazul Partidului Democrat, eternul nostru cîştigător. Mulţi îşi ascut unghiile de zor pentru a-şi scoate ochii reciproc. Doamna peremistă Buruiană a ajuns, într-o manieră de-a dreptul hilară, unealta nu ştiu cărui serviciu de informaţii clandestine. S-au făcut comenzi speciale de frînghie şi săpun pentru casa spînzuraţilor. Nu vă temeţi, cît de sadici sînt politicienii noştri, pînă acum nu a reuşit nimeni să-şi pună ştreangul de gît. Ar fi un mare păcat să facă iute chestia asta înaintea alegerilor locale şi parlamentare. Eu zic că, în locul demisiilor, se potriveşte mai bine unghia în gît, o formă tradiţională în caz de oftică politică şi autocritică formală. Alegerile europarlamentare nu au avut darul de a însenina viaţa prezidentului, tentat să-i care bobîrnace lui Blaga şi să-şi facă pantofii cu Boc. Drama domniei sale a fost provocată de eşecul lamentabil al referendumului pentru uninominal. Sînt şi cazuri în care diverşi politicieni anonimi rezistă cu greu ameţelii generate de mişcarea calului în cerc, acesta fiind prea înalt pentru potenţialul lor electoral. De pildă, Puppy, de cînd s-a căţărat pe calul pedist strunit de Duţu, are tot timpul senzaţii de vomă. I s-a urcat la cap mini succesul cu eclere de la europarlamentare şi acum se visează primarul Constanţei! În primul rînd, nu este clar cine candidează… Puppy sau calul lui Duţu! Îşi face prea multe iluzii Puppy după această întîmplare electorală, pentru că, nu am nicio îndoială, fratele Stelică o să-l lase de unul singur pe şaua putredă a calului pedisto-peledist. Pe fondul acuzelor reciproce din interiorul partidelor, nimeni nu se încumetă să-şi arate bîrna din ochii personali, mai ales în cazul prezidentului care a făcut campanie electorală de capul lui, erijîndu-se în sfătuitorul naţiunii. Iată că de data asta nu a mai prins şmecheria! Am mai vorbit eu despre scîrba de vot a celor folosiţi pe post de masă de manevră în dispute politice cu care nu au nici cea mai mică legătură. De aceea, nu este de mirare că toţi cei care nu au mers la vot au confundat uninominalul cu ideea de mahala politică. E greu să-i mai convingi pe cetăţeni că actualii politicieni sînt animaţi de gînduri bune şi planuri comune pentru ţară! Treziţi-vă, domnilor politicieni! Chiar nu aţi băgat de seamă că v-aţi pierdut credibilitatea?