PDL Constanţa se dovedeşte a fi un izvor nesecat de inspiraţie pentru autorii de dramolete ieftine. Practic, nu trece o zi fără o dramă de proporţii! Subiectele sunt dintre cele mai diverse. Cafturi de partid, iubiri imposibile şi regăsiri. În ritm alert, cum îi stă bine unui partid aflat în cădere liberă în sondaje, se trece de la un registru sentimental la altul. În general, subiectele sunt dominate de delirul conflictelor de ordin sentimental, precum în filmele indiene, principala sursă de descătuşare a poporului român în anii comunismului. Fără îndoială, Maria Stavrositu a devenit personajul central al dramoletelor pedeliste. Fără aureola domniei sale, PDL Constanţa ar fi fost înghiţit de propria sa cenuşă. Mă refer, desigur, la cenuşa pe care şi-au turnat-o în cap răspopiţii veniţi din PSD şi din alte partide. Alegerile pentru şefia organizaţiei municipale au făcut din doamna Stavrositu eroina din “toate cele ce sunt”. Cei care îndrăznesc să conteste alegerile sunt puşi la zid şi măscăriţi pe măsura îndrăznelii lor necuvenite şi nejustificate. Părul blond al doamnei Maria a generat o confuzie fără precedent în PDL Constanţa. Unii sunt uimiţi de atâta uimire, uimindu-se de uimirea altora. Părul blond i-a determinat pe numeroşi activişti să se întrebe dacă nu cumva Maria este soră cu Elena. Desigur, Udrea. De altfel, pe această temă, s-au croit zeci de legende capilare. O fi cu… tovarăşa? Îhî. Subiectul a emanat tot felul de comentarii şi discuţii. Elena Udrea spune că s-a exagerat foarte mult pe tema provenienţei ciufului blond. Cum nu prea este trecut pe la coafor, adică pe la biserică, Mircea Banias a contestat alegerile de la municipiu. Deşi a făcut toate demersurile necesare, conducerea centrală bate pasul pe loc, invocând alte priorităţi. Aiurea. Pe acest subiect, unul mult mai simplu decât scoaterea ţării din budă, Emil Boc continuă să se scarpine destul de complicat pe după ceafă. Până şi în privinţa unor chestiuni simple, privind validarea sau invalidarea unor alegeri, îi este greu să ia o decizie clară! În perspectiva alegerilor pentru organizaţia judeţeană, ar trebui să se facă lumină pe scena dramoletelor de la municipiu. Îl înţeleg pe domnul Boc că, din cauza crizei, i s-a desfăcut cureaua lată de la pantaloni şi riscă, sub presiunea protestelor de stradă, să alerge cu ei în vine. Într-o astfel de ipostază, mă rog, e de la sine înţeles că nu-i mai arde de alegerile interne de partid. Dar, atenţie, disputele pe tema validării Mariei Stavrositu în fruntea PDL Constanţa, municipiu, riscă să degenereze. Deocamdată, ne aflăm în faza lacrimogenă a dramoletelor pedeliste. Chiar dacă storc lacrimi din bugetul publicului larg, dramoletele staţionează în faza narativă. De pildă, domnul Florin Mitroi este gata să-şi jertfească ce a mai rămas de jertfit pentru Constantin şi Mironescu, dacă aceştia vor fi excluşi din partid. Cu doi ani în urmă, tot vara, anotimpul dramoletelor din PDL, am asistat la o scenă oarecum asemănătoare. Chirilă ameninţa că, dacă nu vor fi reprimiţi în partid toţi cei care fuseseră excluşi de Elena Udrea, printre care şi Tănase Barde, nu se mai întoarce în PDL! La vremea respectivă, pentru gestul comis, unul de-a dreptul brav şi de mare caracter, i-am dedicat lui Chirilă o odă. Cam în genul celor scrise, recent, de un confrate de-al meu la adresa decolteului Mariei Stavrositu. Am luat o ţeapă de zile mari, pentru că, în cele din urmă, Chirilă a fost avansat în partid, după ce, desigur, a renunţat la pretenţiile sale! În cazul excluderii lui Mironescu, voi urmări cu sufletul la gură sacrificiul suprem al domnului Mitroi. În ceea ce o priveşte pe Maria Stavrositu, e limpede că onor conducerea centrală s-a încurcat în propriile sale iţe. Mai ales de când Blaga, jucându-se cu focul, a intrat în dizgraţia lui Traian Băsescu.