Lipsit, ca întotdeauna, de inspiraţie şi de imaginaţie, Emil Boc continuă să se umfle în pene cu victoria dreptei. Care victorie? Ridică dreapta, fără clasica sa mănuşă de box de la Cotroceni, şi se învîrte în jurul ei precum cîinele care îşi adulmecă propria coadă. Dacă nu a fost să fie victoria netă a partidului său şi a acoliţilor domnului prezident, e bună şi dreapta în ansamblul ei! Puţină paradă nu strică în lipsa unei autentice demonstraţii de forţă. Copie fidelă după parada militară de la 1 Decembrie. Răi şi înzestraţi, dar în ceaţă! Cum despre morţi trebuie să vorbim numai de bine, s-a făcut parastasul Alianţei DA. Unii vorbesc deja de reîncarnarea gogoaşei portocalii. Strategii dreptei ne promit că va fi mai parfumată şi mai gogonată. Peste noapte, s-au descoperit din nou asemănări şi puncte comune cu doctrina PNL, partidul care, în opinia lui Băsescu, a dat cei mai mulţi miniştri imbecili, incapabili, corupţi sau înregimentaţi în slujba oligarhilor nesătui. Ca şi şeful său suprem de la Cotroceni, Emil Boc este pus în situaţia stînjenitoare, ca să nu mă exprim în cu totul alţi termeni, de a pupa obrajii scuipaţi şi pălmuiţi ai PNL, în care a redescoperit afinităţile de dreapta de altădată. În această privinţă, preşedintele Băsescu nu are nicio reţinere. Mai ales acum, cînd, în perspectiva alegerilor prezidenţiale, şi-a pierdut pe drum doi aliaţi de nădejde. Corneliu Vadim Tudor s-a împiedicat de pragul electoral şi a făcut buba. Ghinion. Doar ce o pusese de o “pretenie electorală” cu PD-L pentru 2009. Celălalt “tovarăş şi pretin” e şi el verde din acelaşi motiv. Fiind prea mic de statură, Jiji penegistul nu a trecut nici el blestematul ăla de prag electoral! În aceste condiţii, e bună şi o dreaptă ciungă! În preludiul amoros al negocierilor pentru formarea noului guvern, PD-L preferă dreapta ciungă. În definitiv, au dreptate. Ăia, adică liberalii, sînt învăţaţi cu scatoalcele lui Băsescu, căruia îi place la nebunie să joace lapte gros în politică. Iar în zilele lui libere, bîza americană. Prezidentul are deja palma formată. Ştie unde să pălească. E dîrz şi orientat. Convenţia cu foştii aliaţi interzice loviturile la cap, chiar dacă preşedintelui îi place să dea din cînd în cînd şi cîte un cap în gură… Cu ghilimelele de rigoare, pentru că, între timp, a evoluat cu mult peste perioada istorică de la Primăria Bucureşti. Sigur, ca orice politician de la noi, are şi domnul preşedinte neîmplinirile sale personale. De pildă, nu a reuşit să-l încalece pe actualul prim ministru, chestiune care influenţează direct amplificarea orgoliilor prezidenţiale faţă de un “ciot”. Un criteriu de bază, în opinia mea, care trebuie luat în calcul de cei care militează pentru refacerea Alianţei DA. E prea mare dorinţa preşedintelui de a-l arunca, în locul celor 322 de parlamentari, pe Călin peste bord, ca să nu iasă cu scîntei în timpul negocierilor cu PNL! Sigur, pedeliştii nu au prea multe variante la îndemînă şi, în acest caz, s-ar putea să mai lase de la ei, aşteptînd o altă conjunctură politică. Evident, mult mai avantajoasă. Pentru că tot s-a învăţat cu statutul său de cal de bătaie şi încasator de şuturi în fund “Made în Cotroceni”, Tăriceanu ar putea fi lăsat de dreapta ciungă să-şi rupă gîtul, anul viitor, în vîltoarea creată, după cum spun specialiştii, de torenţii crizei mondiale. Că, vorba aia, tot îi plac preşedintelui anticipatele! De cînd se bate toba pe tema refacerii dreptei după modelul DA, protagoniştii nu mai vorbesc de moralitate şi conduită europeană, ci despre amorul politic ca subiect de telenovelă. Deunăzi, un domn politician compara divorţul dintre PD-L şi PNL cu viaţa cuplului Bahmuţeanca şi Prigoană! Păi, în materie de divorţuri şi refacerea căsniciei, cei doi sînt mici copii faţă de politicienii care au pus pe butuci Alianţa DA, scoasă rapid de la naftalină ca argument al dreptei de doi lei. Nu cred că preşedintelui Băsescu îi pică bine o nouă amestecătură cu partidul lui Tăriceanu, pe care nu-l poate controla, dar, după cum îl cunoaştem, s-ar putea face din nou frate cu dracul. Evident, ca să treacă puntea suspinelor în anul care vine, unul decisiv pentru viitorul său politic. Mă tem că negocierile dintre cei care defilează cu dreapta ciungă vor da naştere la noi controverse şi scandaluri. În funcţie de miză, nu ştim pînă unde va întinde preşedintele coarda compromisurilor, pentru că dumnealui trebuie să iasă cel mai bine din toată această poveste.