TEST PENTRU ZONA EURO Circa 9,9 milioane de alegători eleni au fost invitaţi ieri să departajeze cele două principale partide Noua Democraţie, de dreapta, care garantează menţinerea Greciei în Zona Euro cu condiţia unor modificări în memorandumul semnat între Atena şi creditori, şi Syriza, stânga radicală, care tocmai a început să ceară renegocierea pactului după ce susţinuse săptămâni la rând abandonarea lui. Rezultatele au ţinut în şah întreaga Europă, pentru că sondajele de la ieşirea de la urne arătau că partidul de dreapta pro-european Noua Democraţie devansa cu doar un procent scorul partidului radical de stânga Syriza, care se opune austerităţii. Primele rezultate parţiale, date publicităţii de Ministerul de Interne după numărarea a 17,93% din voturi indică victoria Noii Democraţii cu 31,02%, urmată de Syriza cu 25,47%, socialiştii cu 13,46%, neonaziştii din partidului Zori de Aur cu 6,83%, extrema stângă cu 5,92% şi Partidul Comunist cu 4,41%. Noua Democraţie şi-a asigurat 128 de mandate din totalul de 300 ale Parlamentului elen, Syriza a obţinut 72 de mandate, iar socialiştii 33 de mandate. Aparent, partidele tradiţionale, conservator şi socialist, au reuşit să obţină împreună majoritatea, iar programul de austeritate va fi aplicat.

Alegătorii greci au fost avertizaţi, mai mult sau mai puţin direct de numeroşi responsabili europeni, asupra rezultatului votului lor. Renunţând la neutralitatea afişată până acum, cancelarul german Angela Merkel a opinat că este important ca grecii să aleagă o majoritate care să respecte angajamentele ţării în domeniul austerităţii. Într-o ţară polarizată, aceasta echivalează cu susţinerea orientării de dreapta a lui Antonis Samaras, care se prezintă ca un garant al ancorării ţării în Zona Euro faţă de stânga radicală a lui Alexis Tsipras, oponent declarat al austerităţii şi reformelor impuse Greciei. Acesta din urmă a declarat, după vot, că grecii şi-au învins teama şi au mers la urne pentru ”a deschide calea Greciei spre un viitor mai bun”. Posibila sa victorie în faţa dreptei era temută în Europa, din cauză că respinge cura de redresare impusă de UE şi FMI, care au ameninţat ţara cu excluderea din Zona Euro, în cazul în care nu îşi respectă angajamentele de redresare economică. Considerat „al treilea om”, liderul Partidului Socialist Evanghelos Venizelos şi-a reafirmat ataşamentul faţă de formarea unui Guvern de uniune naţională, cu scopul ca Grecia să rămână în Zona Euro.

NERVI ÎNTINŞI LA MAXIMUM Preşedintele UE, Herman Van Rompuy, a avut în ultimele 48 de ore videoconferinţe cu liderii Germaniei, Italiei, Franţei şi Marii Britanii, oficial pentru a dezbate aspecte legate de summit-ul G20 din Mexic. În cazul victoriei stângii radicale, miniştrii din G7 urmau să aibă o serie de reuniuni de urgenţă astăzi şi mâine la Los Cabos. Secretarul adjunct al Trezoreriei americane a declarat că SUA dispun de toate instrumentele necesare în eventualitatea unei crize în Zona Euro. Aparent, decizia ieşirii Greciei din Zona Euro era luată la nivel neoficial şi era deja acceptată, iar acum toată lumea pare să se concentreze pe salvarea Spaniei. „Luni ne-am putea confrunta cu o situaţie foarte gravă”, a declarat ministrul suedez de Finanţe Anders Borg, care a făcut apel la colegii său europeni să se concentreze pe salvarea sistemului bancar spaniol.

Şi băncile centrale din întreaga lume aşteptau cu nerăbdare rezultatul alegerilor, iar în eventualitatea unei înfrângeri a conservatorilor au pregătit planuri de urgenţă. Echipe speciale de gestionare a crizei au fost create în cadrul mai multor bănci, pentru ca în regim operativ să elaboreze decizii privitor la acţiunile ce se vor impune. Angajaţii Citigroup au desfăşurat chiar şi un test în eventualitatea ieşirii Greciei din Zona Euro şi apariţiei instabilităţii în sistemul bancar. Şeful Departamentului pentru Investiţii Strategice de la Morgan Stanley, David Darst, a recunoscut că actuala criză din Zona Euro a devenit tema principală a întâlnirilor sale săptămânale cu consilieri financiari ai băncii. Bank of New York Mellon şi-a testat la rândul său sistemele în eventualitatea unui şoc.

POSIBILE SCENARII În cazul în care ar prelua conducerea Greciei, Alexis Tsipras şi-a acordat zece zile să finalizeze negocierile cu FMI ŞI UE. Însă europenii nu îi dau ascultare. În opinia lor, dacă Grecia nu îşi respectă angajamentele, nu va mai primi un cent şi va trebui să se retragă din Zona Euro. Liderii Uniunii Monetare au analizat posibilitatea ca Guvernul elen să emită titluri de recunoaştere a datoriei, în cazul în care devine incapabil să mai plătească salarii, aşteptându-se la o posibilă revenire la drahmă.

O altă variantă era neaplicarea planului de austeritate, dar menţinerea în Zona Euro, aşa cum doreşte majoritatea populaţiei. Acest lucru ar risca să conducă foarte repede la un impas, pentru că creditorii închid imediat robinetul împrumuturilor, antrenând rapid falimentul. Acest lucru ar pune băncile greceşti şi europene în mare dificultate, cu un risc de propagare la alte ţări fragile din Zona Euro, ca Spania, iar pe termen lung, la o implozie a Zonei Euro-însăşi. În cazul în care se angajează să respecte acordul, noile autorităţi greceşti ar putea să obţină un pic mai mult timp din partea UE şi FMI. Acest scenariu prinde contur numai în cazul formării unui Cabinet de dreapta, sub egida Noii Democraţii, sau unui Cabinet de uniune naţională, condus de un lider de consens. Dacă sunt posibile unele aranjamente marginale asupra conţinutului reformelor, duratei sau dobânzilor, nucleul acordului dintre Atena şi creditorii săi, care se bazează pe reforme structurale, nu este negociabil. Nu în ultimul rând, prin punerea în aplicare a reformelor şi menţinerea în Zona Euro, Guvernul elen ar reuşi să stabilizeze economia ţării.

VISE DE REDESARE MIRACULOASĂ Ieşirea Greciei din Zona Euro ar costa scump, dar unii cred că ar putea favoriza redresarea miraculoasă a ţării, după modelul argentinian. Pentru alţii scenariul ieşirii Greciei din Zona Euro este unul de groază. Pe termen scurt, ar fi un dezastru pentru Grecia. Însă, Atena ar putea înregistra o revenire miraculoasă, dacă ar avea din nou controlul asupra monedei sale, pe care ar devaloriza-o şi ar stabili o rată de schimb fixă în raport cu euro. Urmarea ar fi că toate veniturile şi salariile, dar şi preţurile ar scădea. Statisticile specialiştilor de la Institutul Ifo din Munchen arată că în toate ţările în care a avut loc o devalorizare a monedei după o criză economiile au înregistrat pierderi mari pe termen scurt, dar şi-au revenit puternic după foarte puţin timp. Exemplul cel mai bun este Argentina, care, după situaţia dezastruoasă din anii \'90, şi-a revenit spectaculos.

Turismul este un domeniu în care Grecia ar înregistra o creştere importantă. Grecia se află la concurenţă cu Turcia şi de tot mai multe ori, turiştii preferă Turcia doar pentru că acolo preţurile sunt mai mici. Acest lucru s-ar schimba radical, dacă grecii şi-ar devaloriza moneda cu 50 de procente. Devalorizarea ar avea ca efect scăderea tarifelor practicate de hoteluri, ceea ce ar atrage după sine şi mai mulţi vizitatori, dar şi investiţii din partea marilor concerne internaţionale. Un alt avantaj major este că s-ar crea noi locuri de muncă. Scenariul este valabil şi pentru alte ramuri, inclusiv în ceea ce priveşte exporturile. Preţul produselor de export ar scădea şi ar avea astfel mai multă căutare peste hotare. Însă pentru ca Grecia să-şi revină, în eventualitatea unei ieşiri din Zona Euro, are nevoie de încredere, atât din partea oamenilor de afaceri eleni, cât şi din partea investitorilor străini. Crucial va fi rolul Băncii Centrale, care trebuie să fie independentă şi nu aflată la cheremul politicienilor, aşa cum s-a întâmplat înainte de crearea euro. Corupţia politică a partidelor istorice a fost însă unul din motivele care au condus la îndatorarea extremă a ţării, iar fără controlul strict al UE şi instituţiilor bancare internaţionale, planul are şanse mici să fie pus în practică. O nouă monedă ar ajuta Grecia pe termen lung, numai dacă ar fi ţinută în frâu inflaţia. Drahma ar fi o şansă pentru greci, cu siguranţă mult mai bună decât să depindă tot timpul de perfuziile Europei, iar contribuabilul european ar scăpa de o gaură neagră.