Dreptul la concediu anual plătit poate fi redus proporţional cu reducerea timpului de lucru convenită printr-un plan social, dreptul UE garantând oricărui muncitor o vacanţă plătită de cel puţin patru săptămâni, a stabilit, ieri, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), de la Luxemburg. Dreptul Uniunii nu se opune ca o întreprindere şi comitetul său să încheie un plan social care să prevadă reducerea proporţională a dreptului la concediu anual plătit al unui lucrător căruia îi este redus timpul de lucru, mai arată CJUE. Potrivit CJUE, dreptul Uniunii garantează oricărui lucrător un concediu anual plătit de cel puţin patru săptămâni. În cazul încetării raportului de muncă, această perioadă minimă de concediu anual plătit poate fi înlocuită cu o indemnizaţie. Arbeitsgericht Passau (Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Passau, Germania) a solicitat CJUE să stabilească dacă dreptul Uniunii se opune unor dispoziţii sau practici naţionale - precum un plan social încheiat între o întreprindere şi comitetul său de întreprindere -, care prevăd reducerea dreptului la concediu anual plătit proporţional cu reducerea timpului de lucru al salariaţilor într-o perioadă caracterizată prin dificultăţi economice ale întreprinderii. Această instanţă este a fost sesizată cu litigii între doi muncitori germani, pe de o parte, şi fostul lor angajator, societatea Kaiser GmbH, întreprindere subcontractantă din industria automobilelor, pe de altă parte, cu privire la o indemnizaţie solicitată în temeiul zilelor de concediu anual pe care aceşti lucrători nu le-au putut efectua în anii 2009 şi 2010. Ca urmare a unor dificultăţi economice, Kaiser îi concediase pe cei doi muncitori cu efect de la sfârşitul lunii iunie şi, respectiv, de la sfârşitul lunii august a anului 2009. Cu toate acestea, printr-un plan social încheiat între Kaiser şi comitetul său de întreprindere, contractele lor fuseseră prelungite în mod formal cu un an. În această perioadă, cei doi nu erau obligaţi să lucreze (reducerea timpului de lucru la zero - Kurzarbeit Null), iar Kaiser nu trebuia să le plătească salariu. În schimb, cei doi primeau din partea Agenţiei Federale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin intermediul Kaiser, o alocaţie. Kaiser susţine că, în această perioadă de \"reducere a timpului de lucru la zero\", cei doi muncitori nu puteau dobândi drepturi la concediu anual plătit.

Prin hotărârea de joi, Curtea de la Luxemburg răspunde că dreptul Uniunii nu se opune unor dispoziţii sau practici naţionale - precum un plan social încheiat între o întreprindere şi comitetul său de întreprindere -, care prevede o reducere a dreptului unui lucrător la concediu anual plătit proporţional cu reducerea timpului de lucru (regula pro rata temporis). Curtea constată că situaţia unui lucrător căruia i-a fost redus timpul de lucru în cadrul unui plan social este fundamental diferită de cea a unui lucrător aflat în concediu medical, întrucât, potrivit jurisprudenţei sale, acesta din urmă beneficiază de un drept la concediu anual plătit la fel ca un lucrător în activitate. Astfel, în cadrul unei reduceri a timpului de lucru, obligaţiile, atât ale lucrătorului, cât şi ale angajatorului, sunt suspendate prin convenţia la nivel de întreprindere. În plus, spre deosebire de un lucrător bolnav, supus constrângerilor fizice sau psihice generate de boala sa, lucrătorul căruia i-a fost redus timpul de lucru poate utiliza timpul pe care îl câştigă pentru a se odihni sau pentru a se dedica unor activităţi de destindere şi de recreere. Mai mult, dacă angajatorul ar fi obligat să suporte concediile anuale plătite pentru perioada de reducere a timpului de lucru, acest lucru ar risca să genereze o reticenţă a angajatorului la încheierea unui plan social, potrivit căruia contractul de muncă este prelungit din raţiuni pur sociale şi, aşadar, în interesul lucrătorului. În schimb, situaţia unui salariat căruia i-a fost redus timpul de lucru este comparabilă cu cea a salariatului care lucrează cu fracţiune de normă. Astfel, în conformitate cu jurisprudenţa sa, Curtea aminteşte că, pentru o perioadă de muncă pe fracţiune de normă, dreptul la concediu anual plătit poate fi diminuat proporţional cu reducerea timpului de lucru.