Persoanele cu dizabilităţi mintale din România reprezintă un grup defavorizat, marginalizat şi nu de puţine ori supus discriminării. Drepturile fundamentale le sînt încălcate frecvent, nu atît prin modul în care acestea sînt formulate şi stipulate în legislaţie, cît mai ales prin imposibilitatea beneficiarilor de a avea acces la ele. Potrivit unui raport de monitorizarea a 64 de centre rezidenţiale, întocmit de UNICEF şi Centrul de Resurse Juridice (CRJ), în perioada septembrie 2005-iulie 2006, drepturile minorilor cu dizabilităţii sînt încălcate repetat, în vreme ce personalul angajat să lucreze cu aceştia nu cunoaşte legislaţia. În mai mult de două treimi din instituţiile vizitate, condiţiile de cazare nu respectă standardele minime obligatorii privind serviciile de tip rezidenţial pentru protecţia copilului cu dizabilităţi, iar în unele cazuri, în care acelaşi complex de servicii deservea atît copii cu dizabilităţi intelectuale, cît şi copii sănătoşi. Monitorizarea a vizat şi respectarea prevederilor referitoare la internarea nevoluntară, în lege fiind precizat că aceasta poate avea loc numai dacă un medic psihiatru abilitat decide că persoana suferă de o tulburare psihică şi consideră că există pericolul iminent de vătămare pentru sine sau pentru alte persoane. Potrivit legislaţiei în vigoare, o astfel de măsură poate fi utilizată numai atunci cînd este absolut necesară, sub monitorizare strictă şi numai la recomandarea scrisă a medicului psihiatru. De asemenea, monitorii au constat încălcări ale drepturilor şi în cazul aplicării metodelor de izolare a copiilor cu dizabilităţi mintale în instituţiile de protecţie specializată. Din raportul de monitorizare a mai rezultat că în instituţiile vizitate serviciile medicale primare se asigură fie prin prezentarea periodică, în instituţie, a unui medic de familie, fie prin transportarea copiilor la medicul de familie cel mai apropiat, dar au existat şi cazuri în care consultarea medicului nu a fost posibilă. O altă problemă semnalată în raportul întocmit de UNICEF şi CRJ, este cea legată de angajarea medicilor psihiatri, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului avînd foarte rar posibilitatea de a angaja un specialist rezident în instituţiile din subordine. Situaţia copiiilor cu dizabilităţi a fost monitorizată şi de 125 de experţi coordonaţi de Grupul la Nivel Înalt pentru Copiii României, la cererea premierului Călin Popescu - Tăriceanu, însă raportul întocmit de UNICEF şi CRJ contrazice cîteva dintre datele prezentate în raportul naţional de evaluare a instituţiilor care ocrotesc copii cu dizabilităţi. Contradicţiile se referă la abuzuri sau încălcarea drepturilor copilului în instituţiile rezidenţiale, unul dintre evaluatorii care au lucrat la raportul naţional declarînd că nu a constatat cazuri de abuz, ci de neglijare, cauzate în special de lipsa de calificare adecvată a personalului care lucrează în aceste instituţii.