Înfiinţarea unei autorităţi naţionale sau a unui Minister al Familiei şi Copilului, precum şi a tribunalelor pentru minori sunt doar câteva dintre propunerile ce vor fi înaintate partidelor politice, cărora Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC) le solicită includerea protecţiei drepturilor copilului în programul de guvernare. Una dintre priorităţile care ar trebui incluse în planurile de guvernare şi programele electorale vizează reorganizarea Direcţiilor de Asistenţă Socială în contextul noilor condiţii socio-economice de criză. Iniţiatorii arată că la nivelul Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copiilor (DGASPC) se constată o organizare eterogenă şi uneori defectuoasă, doar în 59,60% dintre ele fiind elaborate strategii, planuri, proceduri şi metodologii şi doar puţin peste jumătate dintre DGASPC-uri utilizează metoda managementului de caz sau au elaborat proceduri pentru managementul de caz. \"Astăzi, DGASPC-urile se găsesc într-un conflict de interese, fiind deţinătoarele monopolului asupra serviciilor de protecţie (deci şi a utilizării fondurilor alocate acestui sector), fiind în acelaşi timp finanţator, furnizor de servicii şi structură de monitorizare/control la nivel judeţean, fapt care reprezintă un evident conflict de interese şi o potenţială sursă de corupţie\", arată FONPC. Reprezentanţii FONPC atrag atenţia şi asupra situaţiei personalului DGASPC, arătând că lipsa indicatorilor de performanţă face imposibilă evaluarea cu adevărat a performanţelor profesionale ale personalului din DGASPC, investiţia în formarea continuă a personalului de specialitate este redusă şi nu este măsurată valoarea adăugată a acestei formări. De asemenea, există uneori supraîncărcări cu cazuri sau lipsesc specialişti în servicii specializate ale DGSAPC.

O altă propunere a FONPC se referă la consolidarea insituţională a serviciilor de prevenire, întrucât, după mai mult de şapte ani de la intrarea în vigoare a Legii 272/ 2004, autorităţile locale au reuşit implementarea acesteia doar în proporţie de 50%. (...) În ceea ce priveşte contactul cu beneficiarii, sistemul de protecţie a copilului pare a fi unul dintre cele mai puţin profesionalizate. În sistem, la nivel local, activează puţini asistenţi sociali calificaţi. În zona rurală, acolo de unde provin cele mai multe cazuri, SPAS-urile (Serviciile Publice de Asistenţă Socială, n.r.) sunt deprofesionalizate; sunt subestimate ca număr de personal raportat la de nevoi, iar majoritatea persoanelor angajate nu au pregătirea corespunzătoare asigurării unor servicii necesare copiilor şi familiilor acestora\", se arată în documentul transmis reprezentanţilor partidelor politice. \"Din totalul beneficiarilor (copii) ai SPAS-urilor în anul 2010, doar 24% au fost beneficiari de servicii, restul fiind beneficiari de prestaţii, în condiţiile în care, 21% din totalul de beneficiari sunt copii aflaţi în risc de a fi părăsiţi de părinţi\", se arată în document.

În acest context, politicienilor li se solicită stabilirea unui pachet minim obligatoriu de servicii pentru copii, garantat de stat, care să asigure respectarea drepturilor de bază ale copilului - drept la educaţie optimă, drept la sănătate optimă, drept la un trai care să-i asigure dezvoltarea fizică, mentală, morală şi socială, dreptul la asistenţă socială, la odihnă şi vacanţă, dar şi elaborarea unui mecanism instituţional de identificare şi evaluare a tuturor cazurilor de risc social, definirea tuturor riscurilor sociale şi a modului de măsurare efectivă a acestora în teren. Reprezentanţilor partidelor politice li se mai solicită să-şi asume crearea unei baze de date care să cuprindă toţi beneficiarii şi toate formele de asistenţă socială - prestaţii şi servicii, arătând că, în prezent, nicio instituţie nu deţine informaţii complete, dar şi elaborarea de politici familiale integrate în ansamblul politicilor sociale, într-un cadru armonizat cu politicile educaţionale şi de ocupare a forţei de muncă, precum şi considerarea ansamblului de servicii şi prestaţii în beneficiul copilului şi al familiei sale, un drept fundamental al copilului, mai mult decât un răspuns la nevoi identificate.

În opinia FONPC, pentru coordonarea elaborării şi implementării măsurilor propuse este necesară reconsiderarea construcţiei instituţionale la nivel central şi local, fiind nevoie de reorganizarea unei structuri centrale - Autoritate Naţională sau Minister al Familiei şi Copilului - dar şi reformarea Inspecţiei Sociale, în sensul preluării atribuţiilor acesteia de către un corp de experţi independenţi, autorizaţi de structura centrală cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului şi familiei, care să fie auditori sociali şi să fie contractaţi şi remuneraţi pentru sarcini specifice privind licenţierea şi acreditarea serviciilor în beneficiul copiilor şi familiilor acestora.

FONPC propune şi reconsiderarea politicilor de dezinstituţionalizare a copiilor aflaţi în protecţie specială, respectiv interzicerea plasării în instituţii de tip rezidenţial a copiilor între zero şi şase ani. \"Datele statistice arată că în România numărul de copii aflaţi în servicii alternative de protecţie (asistenţă maternală şi familii extinse) a crescut în ultimii ani. Subliniem faptul că studiile arată că primii ani de dezvoltare ai copilului sunt extrem de importanţi, astfel s-a demonstrat că la copiii crescuţi în instituţii activitatea creierului acestora suferă reduceri dramatice. Însă în cazul copiilor iniţial abandonaţi în instituţii şi apoi plasaţi în îngrijire familială de calitate, aceste efecte negative pot fi reduse sau chiar recuperate 100% abia după o îngrijire adecvată de opt ani în familie\", precizează specialiştii.