Femeile afgane se tem că drepturile pe care le-au câştigat pe rând, în decursul celor peste zece ani de prezenţă militară occidentală, ar putea fi înlăturate după plecarea trupelor NATO, la sfârşitul lui 2014, în contextul ameninţării unei reveniri la putere a talibanilor. ”Nu vrem să cedăm nimic din ceea ce am obţinut în aceşti zece sau 11 ani”, rezumă o afgană, Mahbouba Seraj, exilată timp de mai mulţi ani în SUA şi care a fondat, anul acesta, Organization for Research in Peace and Solidarity. ”Nu există cale de întoarcere, iar în acest sens lansăm un apel către comunitatea internaţională”, subliniază această activistă care, împreună cu afgana Hasina Safi, directoarea Centrului pentru Educarea Femeilor din Afganistan, tocmai au încheiat un turneu de o săptămână la Washington, sponsorizat de Amnesty International (AI) şi Centrul Wilson. La fel ca cele două activiste, care au fost primite la Casa Albă, Departamentul de Stat şi Pentagon, şi alte specialiste în situaţia din Afganistan au lansat semne de alarmă cu privire la consecinţele retragerii NATO la sfârşitul lui 2014, exprimându-şi temerea că Guvernul pro-occidental al preşedintelui Hamid Karzai, lipsit de resurse financiare, militare şi umane, ar putea fi înlăturat de la putere, la prima ofensivă a insurgenţilor talibani, îndepărtaţi de la putere în urmă cu 11 ani. Aceşti islamişti extremişti fac prea puţin caz de drepturile elementare ale femeilor, mergând până la a le interzice şcolarizarea şi dreptul la muncă.

Membre din cadrul societăţii civile afgane acuză frecvent Guvernul Karzai de duplicitate. În opinia acestora, Kabulul ar susţine, în mod oficial, cauza femeilor, cu scopul de a primi în continuare ajutor internmaţional, însă ei ar asculta de fapt de islamiştii extremişti din Afganistan. Preşedintele afgan a susţinut Consiliul liderilor ulema, cea mai importantă autoritate religioasă, în martie, când acesta a apreciat că ”femeia este a doua după bărbat”.