În Consiliul Local Mangalia, epicentrul scandalurilor politice din teritoriu, continuă să funcţioneze telefonul fără fir… Una se spune în receptor şi alta se înţelege la celălalt capăt al firului... Sau, mai bine zis, fiecare înţelege ce vrea! Mai nou, primarul Claudiu Tusac e acuzat de adversarii săi politici că nu este disponibil la dialog. Ce fel de dialog? Desigur, un dialog pe care Zanfir Iorguş să-l transforme în monolog. E drept, CL Mangalia a căzut şi pe fondul unei acute lipse de comunicare. În prima fază a crizei, consilierii răzvrătiţi au încercat să impună propria lor politică, străduindu-se să facă din Tusac un simplu executant pe frînghie. Ghinionul lor, pentru că noul primar a schimbat regula jocului. Presupun că Iorguş şi-ar fi dorit să poarte cu el prin Parlamentul României geanta diplomat cu butonul roşu de la Primăria Mangalia. Aceasta a fost, de altfel, miza bătăliei electorale de anul trecut. Sînt convins că, acum, fostul primar regretă pasul înapoi făcut înainte de debutul campaniei pentru alegerile locale, cînd, dacă vă amintiţi, a anunţat că nu se mai înscrie în cursa pentru un nou mandat. Unii au comentat decizia sa ca pe un moment de ezitare. Alţii, dimpotrivă, punîndu-se în pielea electoratului din Mangalia, s-au simţit jigniţi de jocul său de-a candidatura. Acum, iată, între el şi Tusac funcţionează telefonul fără fir. Cu o asemenea tehnică, trebuie să te limitezi la un dialog de-a surda. Adversarii politici îi reproşează lui Tusac că nu se aşează cu ei la aceeaşi masă ca să pună ţara la cale. Cică, zic dînşii, nu se poate discuta cu primarul! Dacă le-ar cînta în strună, cum, de altfel, se doreşte, zic dumnealor că s-ar stinge criza de la Mangalia! Dacă tot vorbim despre binele oraşului, motivaţie invocată adeseori de unii dintre folcloriştii politichiei locale, de ce nu i-ar cînta şi Zanfir Iorguş în strună lui Tusac?! Ar fi timpul să facă şi dumnealui dovada sacrificiului suprem pentru binele şi prosperitatea mangalioţilor. De ce nu i-ar cînta şi domnul deputat în strună primarului? Că doar, vorba aia, a mai făcut chestia asta! Dacă vorbim despre un dialog principial, să mai renunţe şi domnia sa la unele din condiţiile sale absurde, să-şi mai potolească orgoliul rănit după înfrîngerea de la alegerile locale şi să nu-şi mai asmută oamenii împotriva primarului. Sînt doar cîteva din condiţiile de bază de la prima strigare. Altfel, vor vorbi de-a surda la telefonul fără fir... Cei mai supăraţi pe Tusac sînt indivizii care au anumite interese în zonă. Poate că, prin atitudinea de care dă dovadă, a stopat un ciclu important din viaţa şi activitatea celor în cauză. Le-a stricat, cum se spune, ploile. Aşa se explică înverşunarea celor care pun la cale tot felul de diversiuni, visează la un referendum bine inflamat cu chestiuni populiste şi fac din dizolvarea Consiliului Local un capăt de ţară. Cu toate că tot ei sînt cei care spun că dizolvarea CL s-ar putea să-i fie fatală lui Tusac, ceea ce eu nu cred. Într-un fel, fără a face din el un caz special, pentru că nu e momentul, este de admirat stoicismul cu care suportă toate atacurile lansate împotriva sa. Ca să nu mai pun la socoteală blocajele din Primărie, dificultăţile pe care le întîmpină ori de cîte ori umblă în dulapul cu “schelete”! Poate nu ştiţi cît de greu i se aduce o hîrtie sau i se prezintă o situaţie! Focarele conflictuale din consiliile locale de la Eforie şi Năvodari s-au stins şi lucrurile par să fi intrat pe făgaşul lor normal. Din păcate, la Mangalia, situaţia a rămas neschimbată. Am uneori sentimentul că protagoniştii acestui scenariu absurd au obosit. Agitatorii din primele rînduri şi-au mai temperat zelul oratoric. Practic, toată lumea aşteaptă să vadă dacă Zanfir Iorguş reuşeşte, în cele din urmă, să împingă drobul de sare. În opinia mea, ar fi fost mult mai bine ca domnii consilieri să prevină momentul cu pricina. Din fericire, nu este tîrziu! Drobul de sare s-ar putea sparge în capul cetăţenilor. Ar fi nedrept şi prea costisitor pentru ei.