Se tot vorbește despre convergență, mai ales că se apropie al doilea termen de aderare a României la zona euro. Practic, trebuie să creștem puternic, pentru a recupera decalajele față de statele din uniunea monetară. Dacă intrăm acolo nepregătiți, riscăm să devenim rapid a doua Grecie. Dar nu-i simplu deloc, spune analistul Florin Cîțu - „Convergența structurală către o zonă euro cu probleme și care se restructurează nu are niciun sens. E ca și cum am încerca să ajungem o țintă mișcătoare. În aceste condiții, un plan de convergență reprezintă irosire de resurse“. Ce-i de făcut? În opinia lui Cîțu, obiectivul nostru trebuie să fie o zonă euro ideală, cu piețe libere și competitive, cu libertate a proprietății și garantare a dreptului la proprietate - „Deciziile politice și economice trebuie să fie MEREU consecvente acestui singur obiectiv pe termen lung. Nu există un singur mod de-a ajunge acolo, dar acesta este singurul care garantează (și nu-i bazat doar pe ideologie, ci și pe date) o bunăstare mai mare în viitor. Convergența structurală este o expresie care asunde, de fapt, nevoia de reformă a unei țări. Iar reforma este un cuvânt care ascunde costuri reale pentru societate, pe termen scurt - liberalizarea piețelor, eliminarea subvențiilor etc“.

Citește și:

Mai stăm cu leul cel puțin opt ani