Stăm şi ne întrebăm acum: oare cum li s-a livrat preoţilor informaţia că trebuie să vândă zeci de mii de lumânări, candele şi calendare? „Vă ia dracu’ dacă nu vindeţi lumânări?”. Sau „faceţi pe dracu’ în patru...”? Sau... „te faci frate cu dracu’ până treci Paştele”?

Nu sună deloc ortodox, dar nu ar fi pentru prima oară când administraţia bisericească face lucruri ce te trimit cu gândul mai degrabă la... necuratul decât în altă parte. În această categorie de întâmplări se înscrie şi informaţia potrivit căreia bisericile din judeţul Vaslui sunt obligate de Episcopia Hușilor să vândă 40.000 de lumânări în perioada Sărbătorilor Pascale, la preţuri mai mari decât în magazine, potrivit Mediafax. Înalt Prea Sfinţitul Corneliu Bârlădeanu, Episcopul Huşilor, a trimis o adresă la toate protopopiatele din județul Vaslui, prin care obligă preoții să vândă lumânări trimise de Episcopie. Prețurile sunt cuprinse între 3 şi 6 lei şi sunt mult mai mari decât în magazinele obișnuite, unde o lumânare costă doar 0,70 lei. Protopopiatele au împărțit deja lumânările preoților, spre vânzare. “Nu înţelegem de ce trebuie să vindem aceste candele, şi aşa eram împovăraţi cu tot felul de biruri şi taxe. Şi aşa suntem obligaţi să vindem sau să cumpărăm tot felul de obiecte bisericeşti, lumânări la 40 de lei kilogramul, tămâie, vin la preţ de 11 lei pentru o sticlă de 750 ml sau cărţi. Nu mai spun de calendare, pe care trebuie să le vindem cu 15 lei, când acestea sunt doar 6 lei. Acum ne-am mai pomenit şi cu candele, fiecare preot este trecut pe tabel la Protoierie cu numărul de candele pe care le ia pentru vânzare. Toate mănăstirile din judeţ sunt obligate să vândă candele mici, câte trei-cinci cutii de mănăstire, în timp ce candelele mari sunt băgate pe gât preoţilor parohi. Nu mai putem merge în continuare cu această situaţie, dar dacă îndrăznim să spunem ceva, suntem daţi afară din Biserică”, a declarat, pentru sursa citată, stareţul unei mănăstiri din judeţul Vaslui, sub protecţia anonimatului.

Aşadar, bisericile din Vaslui sunt nevoite să vândă 16.000 de lumânări, cele din Bârlad 15.000, iar lăcașurile de cult din Huși au primit spre vânzare 10.000 de lumânări. Indiferent dacă reuşesc sau nu să le vândă, preoții trebuie să plătească înainte factura.

An de an, preoţii sunt obligaţi să vândă, în medie, 50 de tone de lumânări, icoane, obiecte bisericeşti şi să cumpere totodată câte 100 litri de vin de la Episcopie, pentru împărtăşanie. Reprezentanţii Episcopiei Huşilor au refuzat să comenteze situaţia.

Nu credem că mai miră pe nimeni modul în care o sărbătoare se transformă în motiv comercial. Ne-am obişnuit ca, în special la marile sărbători, să ne întâmpine mai întâi tarabele la intrarea în mănăstire şi nu duhul sfânt!

CUM AU FOST CONVINŞI PREOŢII: „FACEŢI PE DRACU’ ÎN PATRU...” SĂ VINDEŢI LUMÂNĂRI?

Stăm şi ne întrebăm acum: oare cum li s-a livrat preoţilor informaţia că trebuie să vândă atâtea lumânări, candele şi calendare? „Vă ia dracu’ dacă nu vindeţi lumânări?”. Sau „faceţi pe dracu’ în patru...”? Sau... „te faci frate cu dracu’ până treci Paştele”?