Pe vremea când părinţii ştiau să se impună şi să facă programul casei, copiii, după ce se întorceau de la şcoală şi stăteau la masă, obligatoriu dormeau una - două ore, apoi îşi făceau temele pentru a doua zi şi mai aveau timp şi de joacă, iar seara, nici nu era nevoie ca mama să arate de două ori înspre ceasul de pe masă pentru ca cei mici să ştie că e ora somnului. Mulţi dintre copiii de odinioară îşi păstrează acest bun obicei, moştenit de acasă, şi la maturitate, dacă programul le permite, sau măcar în zilele libere de la sfârşitul săptămânii. Omul doarme o treime din viaţă şi somnul este necesar la fel ca hrana, aerul şi apa. Nu poţi renunţa la somn şi nici să-i reduci, la infinit, durata, pentru că ai mult de învăţat sau de lucru. Un om odihnit este întotdeauna binedispus, plin de vitalitate, are un chip luminos şi relaxat, mintea limpede, este creativ, binevoitor, găseşte uşor soluţii la problemele cu care se confruntă. În timpul somnului, se odihneşte întreg organismul. Ritmul respirator şi cardiac scad, se produce o relaxare musculară, temperatura organismului coboară cam cu 0,5 grade Celsius, iar funcţiile secretorii sunt mai puţin active. Lipsa somnului sau scurtarea duratei acestuia se face simţită imediat în scăderea performanţelor zilnice. Pe termen lung, efectele asupra stării generale de sănătate pot fi devastatoare, ducând la creşterea în greutate, tensiune arterială, diabet, probleme cardiovasculare, depresii şi abuz de medicamente.