Rep.: Ce loc ocupă goblenul în viaţa dvs.?

T.M.: Pentru mine, goblenul înseamnă totul, dat fiind faptul că pasiunea pentru acest meşteşug s-a remarcat de cînd eram copil. Pentru mine, orele de lucru manual de la şcoală se prelungeau şi acasă. Primele goblenuri le am chiar de cînd eram în clasa a V-a. Ceea ce este interesant - motiv pentru care eu susţin că totul este de inspiraţie divină - este faptul că eu, fără să fi avut vreodată cunoştinţa numelui de goblen, am desemnat acest meşteşug prin acest termen. Niciodată nu am dezlegat acest mister. Dumnezeu mi-a dat harul, mi-a dat termenul, Dumnezeu mi-a dat puterea să le realizez.

Rep.: De cînd aţi decis să faceţi parte dintr-o asociaţie a artiştilor plastici?

T.M.: Sînt cu ştate vechi în Asociaţia Artiştilor Plastici. Din 1987 pînă în 1998 am fost singura membră a Amforei, realizatoare de goblen. Peste trei ani, mi-aş dori să marchez 25 de ani în activitate cu o expoziţie retrospectivă, cu începuturile, dar şi cu realizările la zi. În tot acest timp, mi-am desfăşurat, timp de 32 de ani, şi activitatea profesională pentru care m-am pregătit. Goblenul l-am realizat în timpul meu liber. Pentru că îmi place să dăruiesc şi altora din tot ceea ce este frumos şi îmi place mie, din 1987 am ales să mă înscriu în această Asociaţie a Artiştilor Plastici „Amfora“ şi să arăt şi lumii ce se poate face.

Rep.: Care sînt temele predilecte pe care le abordaţi în lucrările dvs.?

T.M.: Am fost, întotdeauna, captivată de pictura olandeză, de impresionism. Sursa mea de inspiraţie sînt anumite curente din artă, cu precădere impresionismul, de care sînt foarte atrasă. Nu lucrez decît ceea ce îmi place foarte mult, mă axez mai ales pe teme religioase. Vreau să creez un spaţiu de rugăciune în care să fac un demers biblic, cu icoane realizate numai în goblen, aş vrea să încep cu Buna-Vestire.

Rep.: De unde vă procuraţi modelele pentru goblenurile pe care le realizaţi?

T.M.: La început, îmi făceam transpunerea singură, de pe pictură pe hîrtia milimetrică. Ulterior, redarea pe pînză se făcea de pe hîrtia milimetrică pe suportul textil. Acum, în epoca informaticii, ceea ce realizam eu cu ajutorul hîrtiei milimetrice se poate face cu ajutorul computerului, prin scanare şi listare. Totul este mult mai lesne acum.

Rep.: Este goblenul o pasiune costisitoare?

T. M.: De multe ori, renunţ la tot ceea ce este mai bun pentru mine şi mă dedic goblenului. Renunţ chiar şi la odihnă. La aceasta se adaugă şi partea materială. Materialele necesare realizării goblenului sînt destul de costisitoare, dar acest lucru nu contează prea mult. Eu am şi o familie care mă sprijină foarte mult, am găsit înţelegere de la toată lumea.

Rep.: Se poate cîştiga din acest meşteşug?

T. M.: Am dăruit foarte mult. Nu vînd goblen, pentru că acesta nu se poate evalua, nici nu se poate vinde. După părerea mea, probabil, lumea va vorbi de mine prin goblen.

Rep. Cît timp necesită realizarea unei lucrări?

T.M.: Depinde foarte mult de mărime sau complexitate. Sînt goblenuri care necesită o combinaţie de tehnici de lucru. Am o lucrare care este foarte mare şi complexă, la care am lucrat timp de şase luni. Este vorba despre „Cina cea de taină“. Mai am şi cîteva reproduceri, printre care se remarcă un peisaj de iarnă, după Aman, deoarece mă pasionează foarte mult peisajele de iarnă.