Pe vremea comunismului, în funcţie de fiecare decadă a acelei perioade, securiştii sau miliţienii, atunci când făceau anchete sau arestări, aveau în buzunar, alături de cătuşe, fie „Cărticica” lui Mao, fie „Ghidul” lui Stalin, simbolic şi ironic vorbind... În ziua de azi, după cum aţi auzit, la aproape 23 de ani de la prăbuşirea comunismului în România, procurorii lui Băsescu bat din poartă în poartă, pentru a face interogatorii cu privire la felul în care s-a votat la referendum, purtând în servietă Biblia, fapt ce nu îi intimidează sau împiedică să scoată chiar şi lumea din biserică, indiferent ce sărbătoare creştină s-ar nimeri, aşa cum aţi văzut că s-a întâmplat ieri, de pildă, când se prăznuia „Sfânta Maria Mare”, adică Adormirea Maicii Domnului. În mod normal, după aceste câteva fraze, ar fi trebuit să urmeze, până la finalul editorialului, un şir interminabil de puncte de suspensie, cu scopul de a semnala situaţia halucinantă în care ne aflăm, când suntem martori la aşa ceva, precum şi perplexitatea subsemnatului!

Voi face, totuşi, efortul de a continua printr-un scurt comentariu, ce are în vedere o comparaţie pilduitoare, căci, despre evenimentele cu pricina nu ştiu ce să mai adaug, într-atât sunt de greu de crezut. Mai ţineţi minte controversele din 2009, legate de felul suspect în care s-a votat în cel de al doilea tur al alegerilor prezidenţiale? S-a speculat atunci că Mircea Geoană a fost furat masiv, mai ales în străinătate, şi că el ar fi trebuit să fie adevăratul preşedinte ales. De ce nu s-au sinchisit Parchetul General şi DNA-ul de reclamaţiile numeroase făcute după scrutin, aşa cum se întâmplă astăzi? Singurul răspuns care îmi vine în minte acum ar fi „Ghici ghicitoarea mea”! Adică băieţii ăştia de azi, care umblă cu Biblia în servietă, ori n-au niciun Dumnezeu, ori „se închină” la mai mulţi „idoli”...

Cât despre bieţii alegători români, fie că sunt oameni simpli din provincie, fie că sunt chiar ţărani, ce să mai creadă când sunt puşi să jure cu mâna pe Sfânta Scriptură?!? După ce că sunt săraci şi amărâţi, acum a început să le fie şi frică, pe deasupra! Din această cauză, povestea asta cu Dumnezeu, referendumul şi DNA-ul devine din ce în ce mai asemănătoare cu o vorbă de duh celebră, în care se povesteşte despre culmea românească a ghinionului: „la omul sărac nici boii nu trag, o pâine dacă o are, o scapă şi pe aia în rahat, iar atunci când i se scoală „socoteala”, asta se întâmplă exact duminica, fix în biserică”... Să fiţi iubiţi şi să aveţi noroc în viaţă!