Într-adevăr, după aproape două decenii de la acel legendar şi controversat moment istoric numit Revoluţia Română, imaginile de televiziune transmise din Basarabia au emoţionat mulţi oameni din România! Parcă revedeam un film pe care noi, cei de dincoace de Prut, îl trăisem deja, cu sufletul la gură, pe vremea cînd eram cu 20 de ani mai tineri… Din acest motiv simplu şi punctual, pe mine m-au tulburat foarte tare evenimentele petrecute la Chişinău.

În primele două zile nu m-am putut dezlipi din faţa televizorului, pur şi simplu! Aveam un nod în gît, iar ochii aproape că mi se umeziseră de lacrimi în timp ce îi urmăream pe acei tineri minunaţi, unii dintre ei născuţi după decembrie 1989, strigînd multe dintre lozincile pe care le scandasem şi eu pe străzile Bucureştiului, atunci cînd aveam doar 35 de ani. Această întoarcere în timp neaşteptată mi-a răscolit multe amintiri şi mă determină să scriu un reportaj, în viitorul apropiat, pe care îmi doresc să-l public în Telegraf, chiar pe 22 decembrie 2009, cînd se vor împlini exact două decenii de la acele zile miraculoase, pe care le-am trăit cu frenezie, uneori riscîndu-mi chiar viaţa, zile în care abia se întrezărea libertatea în care trăim astăzi…

Am făcut această paranteză emoţională ca să înţelegeţi cu cîtă intensitate afectivă trăiesc eu evenimentele de la Chişinău şi ce sentiment de nestăvilită solidaritate mă încearcă, privindu-i pe acei tineri disperaţi, furioşi, dar şi plini de speranţă, aşa cum eram şi noi, românii de dincoace de Prut, cu două decenii în urmă! Cred că o asemenea abordare a acestui editorial este mai interesantă decît comentariile politice seci pe care le-a făcut toată lumea.

Totuşi, nu mă pot abţine să nu remarc, ca şi mulţi alţi ziarişti, incredibila realitate politică din Basarabia de astăzi. Aşa zisa „Republică Moldova” a ajuns cel din urmă stat comunist din Europa… Nici măcar în Federaţia Rusă, care este, în clipa de faţă, un imperiu politico-oligarhic, nu se trăieşte în atmosfera irespirabilă în care supravieţuiesc fraţii noştri dintre Prut şi Nistru! Ce poate face România? Cum îi putem ajuta noi pe acei curajoşi tineri rebeli? Răspunsurile sînt necruţătoare: nimic, în niciun fel… Românii basarabeni se pot doar lupta de unii singuri, căci România, ţara în care ar fi trebui să trăiască de drept, acum, este legată de mîini şi de picioare, prin legislaţia europeană. Doar prin intrarea în Uniunea Europeană a „Republicii Moldova”, vis ce pare din ce în ce mai îndepărtat, în urma evenimentelor petrecute în aceste zile, noi am mai putea spera să ne reunificăm cu fraţii noştri basarabeni.

Tocmai de aceea, de cîte ori stau în faţa televizorului şi privesc zbaterea acelor tineri, zbatere ce pare zadarnică, mă apucă mila şi o furie neputincioasă, pe care aproape că nu o pot stăpîni… Dar poate că mai face Dumnezeu încă o minune, după douăzeci de ani!