„Scriu aceste rânduri la scurtă vreme după alegerile europarlamentare care, alături de referendumul inițiat de Președintele României, au produs o prezență la vot substanțială, ce demonstrează că românii au învățat de-acum valoarea democrației, chiar dacă relativ târziu și după ceva deranj interior“, scrie economistul-șef al Băncii Comerciale Române (BCR) Horia Braun, într-un raport publicat joi și citat de hotnews.ro. Întrebarea care îmi vine imediat în minte este dacă am învățat de asemenea și valoarea celuilalt activ pe care l-am câștigat la Revoluția din 1989, respectiv acela al economiei de piață - „Sigur că unii vor spune că asta e evident, ajunge doar să te uiți la rafturile îmbâcsite de mărfuri pestrițe ale omni-prezentelor supermarketuri și mall-uri, comparativ cu alimentarele și magazinele ponosite și sărace din perioada comunismului. Alții vor contracara spunând că degeaba sunt pline rafturile dacă buzunarele oamenilor sunt goale. Aș răspunde ambelor categorii că economia de piață nu e un panaceu pentru bunăstare, decât în cazul în care libertatea economică pe care o presupune este tratată cu responsabilitate, așa cum libertatea politică pe care o presupune democrația trebuie exercitată prin actul votului“. Pentru care ambele libertăți și ambele sisteme să fie motoare care să facă națiunea să avanseze, e nevoie ca regulile jocului să fie cunoscute și clare pentru toată lumea și să creeze șanse egale pentru o competiție corectă, pentru că ambele sisteme sunt competitive. Din păcate, în România ultimilor ani, aceste premise ne-au cam lipsit, mai spune Braun - „Regulile jocului au fost adesea schimbate peste noapte, iar competiția de piață și în special mecanismul de formare a prețurilor a fost adesea distorsionat chiar de către stat, care ar fi trebuit să fie garantul unei competiții corecte. Departe de mine de a sugera că implicarea statului e mereu provocatoare de distorsiuni; dimpotrivă, în unele cazuri, intervenția statului care elimină alte tipuri de distorsiuni sau poate fi unica soluție, ca în cazul unei piețe incipiente, care are nevoie de sprijin“.

INTERVENȚIONISM

În opinia economistului-șef al BCR, cele mai recente evoluții macroeconomice și politice susțin necesitatea unei reflecții în ce privește intervenționismul, mai ales că sezonul electoral nu s-a încheiat, ci e abia la început - „La 11 ani de la criza financiară, România stă în mod clar mai bine din punct de vedere al stabilității macroeconomice. Deși avem dezechilibre, magnitudinea lor e mult diferită față de 2008. Deficitul extern e „doar“ de 4,5%, cel bugetar se menține încă la limita a 3% din PIB, iar rata inflației e în jur de 4%. Totuși, tentațiile politicienilor înainte de scrutinele electorale sunt oarecum similare. Ca și în 2008, ne lăudăm cu o creștere economică amplă, chiar dacă în prezent ea e în măsură covârșitoare susținută de creșteri administrative ale salariilor - a căror factură în bugetul public va ajunge, conform prognozelor, la 10% din PIB!“. În acest context, surpriza creșterii accelerate a PIB din primul trimestru al lui 2019 (de 5%, comparativ cu 4,4% estimat de BCR și cu 3,9% - estimarea medie a analiștilor consultați de Reuters) s-ar putea să fie un pas în direcția greșită, respectiv în cea a unui exces de cerere mai amplu, ce reflectă o debalansare nedorită a economiei. Suporterii modelului de creștere bazată pe salarii argumentează că acest nivel al excesului de cerere nu reprezintă o problemă, citând estimarea acestui indicator de către Comisia Europeană, care se situează la într-un interval relativ benign de 0 - 1%.

CE NE-AR TREBUI

Acesta e contextul în care fierb apele politice românești și în care se vor duce bătăliile electorale viitoare. Iar instinctul politic este de a promite multe lucruri care vor ușura viața electoratului, însă din păcate, precum în 2008, România nu prea își permite prea multe stimulente pentru economie, nici pe plan fiscal și nici pe plan monetar, spune Braun - „Poate că e utopic să ne așteptăm la planuri detaliate de ajustare macroeconomică, dar cred subiecte legate de reforme structurale ale economiei ar trebui să fie prezente în dezbatere, pentru că lumea va dori să știe care sunt prioritățile de reducere a decalajului de infrastructură și care sunt planurile de a le finanța, cum vor reuși liderii viitori ai țării să amelioreze capacitatea administrativă de absorbție a fondurilor europene, cum se poate cât mai rapid și mai solid o reformă a colectării taxelor și impozitelor, respectiv care sunt strategiile de reformare (a se citi eficientizare) a sistemelor de educație și sănătate“