Cum îşi arată Primăria Constanţa susţinerea faţă de refugiaţi? Au pus-o de vreo câteva discursuri – cică unul dintre ele ar fi aparţinut viceprimarului Costin Răsăuţeanu. Ni se pare ciudat pentru că nu ştiam că poate să şi vorbească – şi de nişte dansuri şi nişte muzichiie. Perfect. S-a bifat un proiect făcut de nişte unii de pe la Bucureşti cu fonduri europene (şi dacă vine de la Bucureşti, nu-i aşa, primarul nostru întreabă cât de sus trebuie să sară - Asociaţia Novapolis – Centrul de Analize şi Iniţiative pentru Dezvoltare se numeşte), cu prilejul celebrării Zilei Mondiale a Refugiatului.

Şi acum, nu putem să nu ne întrebăm de ce am celebra Ziua Refugiatului în România? De ce ne-am bucura şi am da din buci că există pe planetă refugiaţi? Nu putem cataloga nici măcar ca fiind de prost gust acest eveniment. Poate de un cinism suspect şi grotesc. Ştiaţi că, în 2017, s-a înregistrat un nou record nedorit, anul trecut fiind al cincilea an la rând când numărul strămutaţilor, cu voie sau fără de voie, a crescut? Acum sunt aproape 70 de milioane de oameni dezrădăcinaţi pe întreaga planetă! Nu mai au case, mulţi şi-au pierdut familiile, tradiţiile, specificul naţional, dorinţa de a trăi, de a evolua, nu mai au nimic şi încearcă totuşi să supravieţuiască în condiţiile cumplite pe care le oferă statele „civilizate”, adică în lagăre. Mulţi dintre ei mor în chinuri groaznice pe mări, în încercarea de a-şi salva vieţile şi familiile. Câţi refugiaţi, tot atâtea poveşti cumplite. Ce se întâmplă la Constanţa? Să chiuim şi să ne distrăm pe tema asta! Să cântăm şi să dănţuim!

Incredibilul eveniment în cadrul căruia 17 autorități locale şi 14 organizații non-guvernamentale din întreaga Europă s-au unit pentru a face auzite vocile migranților din toată lumea și pentru a face apel la solidaritate față de refugiați (a se citi bla, bla, bla, bla. Nu că suntem răi, dar concret, cum faci toate astea? La nivel de bla, bla, bla bucureştean, deci mai de calitate decât ăsta din Constanţa, este acceptabil dacă ai sub doi neuroni. Altminteri NU!) a fost susţinut discursiv, aşa cum vă povesteam mai sus (dar nu ne vine să credem) de viceprimarul primarului invizibil, Costin Răsăuțeanu, la fel de invizibil şi el, dar lovit brusc de dorul de a ajuta migranţii de la nivel planetar, că-n Constanţa a rezolvat toate problemele. Nu există o viză de refugiat cultural (?), că-n cazul ăsta toţi locuitorii Constanţei ar cere-o ca să plece, mai puţin, desigur, instrumentarul uman deplorabil de la Direcţia de Evenimente din cadrul Primăriei urbei. Ăia se simt acolo ca bacteria E.coli în stomacul refugiatului care tocmai a primit ca donaţie mâncare stricată. Şi, în fapt, chiar s-ar potrivit, că parcă am auzit pe undeva că viceprimarul cel sensibil la problemele umanităţii s-ar ocupa de cultură prin ogradă pe acolo.

Aşadar, domnule viceprimar Răsăuţeanu, zis şi... (nu vă spunem, că devine personal), când deschideţi Biroul pentru refugiaţi cultural? Vă dăm noi câteva destinaţii unde ne-ar plăcea să locuim din punct de vedere cultural! Constanţa, în mod evident, nu se numără printre ele, căci aţi făcut în aşa fel încât să devenim ultimul oraş din România în topul evenimentelor culturale! Atenţie! Ziua Copilului NU A FOST un conglomerat de evenimente culturale. Ştim că v-a plăcut mult, dar mai sunt şi oameni care au ambii ochi deschişi şi pot vedea mizeria cu care încercaţi să acoperiţi lipsa totală de cultură care vă caracterizează.

Să revenim la evenimentul despre care vă povestim şi care a fost, în fapt, o campanie, intitulată „No more bricks in the Wall” şi a avut loc cu susținerea Organizației Internaționale pentru Migrație, a Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați Romania (UNHCR) și a Asociației AIDRom. Suntem curioşi... Oare, ONG-ul ăsta şi cu toată prostia descrisă mai sus a fost şi în Ungaria (sau Austria) să susţină „momente artistice și culturale inedite, muzică și dansuri tradiţionale”? Nu de alta, dar ungurii sunt cei care chiar au ridicat un zid la graniţă ca să ţină refugiaţii în afara ţării. Credem că acolo momentele artistice, dar şi „o expoziție de costume și obiecte arăbești” ar fi făcut furori şi ar fi fost primite cu braţele deschise în Ungaria. La fel şi austriecii, adică două state membre ale UE care chiar au probleme de acest gen. Trebuie să remarcăm că ONG-ul cu pricina şi-a ratat complet ţinta, făcând campania cu pricina în România, o ţară ocolită, din fericire, de problematicile, extrem de complexe, ridicate de fenomenul migraţiei. Am fi fost curioşi să aflăm ce ar avea de spus premierul Ungariei despre această campanie, dar ne vom resuscita curiozitatea cu altă ocazie, când se va mai fâlfâi steagul marilor probleme mondiale în cătunul nostru de doi lei şi se vor mai rosti cuvinte mari şi goale. Nu credem că vom avea prea mult de aşteptat.