Iubim Primăria Constanţa! Iubim faptul că ne rupem maşinile în gropile cu care sunt presărate străzile oraşului (probabil pentru a ne menţine treze simţul de observaţie şi reacţiile instinctive), iubim faptul că se asfaltează străzi fără să fie nevoie (vezi Aurel Vlaicu, intersecţia de la vaporaş spre Campus) şi că sunt lăsate într-o desăvârşite paragină altele (vezi gropile menţionate mai sus şi valurile furioase de asfalt şi am exemplifica aici cu acelaşi Aurel Vlaicu, sensul de mers dinspre oraş spre vaporaş, bulevardul Mamaia, Ferdinand, strada Unirii etc.), iubim faptul că pe Podul de la Butelii ne inundă jalea dacă se nimereşte să fie în drumul nostru (cică se pun acum balustrade de marmură???), iubim faptul că în Peninsulă le plângi de milă cauciucurilor care suferă la impactul cu marginile tăioase ale dalelor sparte, iubim faptul că nu avem unde să parcăm, dar avem multiple modalităţi de a plăti pentru asta şi tot aşa... Suntem convinşi că cititorii noştri vor găsi multe alte lucruri de completat la umila listă de mai sus.

Unul dintre aceşti cititori, forţat de isprăvile Primăriei să devină observator indignat, ne-a făcut cunoscută o situaţie incredibilă chiar şi pentru Primăria cu pricina şi personalul angajat, cum ar veni funcţionarii publici despre care ştim - istoria ne-a demonstrat-o de atâtea ori - nu sclipesc de inteligenţă. Cu toate acestea, cazul pe care vi-l prezentăm mai jos este prea mult chiar şi pentru ei.

Iată povestea. Ştiţi cartierul Baba Novac, vestit pentru intenţiile de străzi, căci nu le putem numi altfel, şi care se află într-o aparent continuă transformare a infrastructurii rutiere. Ei bine, până aici nimic rău. Problema care şi-a ridicat capul de Meduză oribilă şi a îngheţat creierii care ar fi trebuit să gândescă şi să ia decizii s-a ivit pe strada Alexandru Şteflea, şi se prezintă în felul următor: după ce au ras, tuns şi frezat strada pentru a o pregăti pentru asfaltare (a se vedea canalizările supradimensionate care se ridică mult deasupra nivelului străzii), au acoperit totul cu pietriş. Totul adică totul, adică şi gurile de canalizare. Cum?, veţi întreba şi pe bună dreptate. Da, este răspunsul. Păi şi?, veţi întreba. Păi da, vom răspunde. Ce nu este clar? După ce s-a pus pietrişul, se va turna deasupra covorul asfaltic, se va aştepta să se usuce, după care se va sparge pentru a elibera gurile de canal. În mod firesc, acestea se vor afla la o adâncime apreciabilă în stradă, reprezentând un pericol imens pentru maşini şi şoferi. De aceea, treaba se va termina atunci când RAJA, după ce va strica din nou asfaltul, va ridica respectivele guri de canal. Deci hai să facem treabă, după care să o stricăm, după care să o refacem, eventual. Nu ştim dacă se mai reface, căci avem ca exemplu breteaua care face legătura dintre Aurel Vlaicu şi Tomis (pe sensul de mers spre Carrefour), unde au distrus asfaltul ca să facă trotuar şi... l-au lăsat aşa. Câteva dintre gropiţe au fost astupate cu nişte pietriş şi smoală.

Aşadar, iubim Primăria Constanţa, iubim toate aspectele descrise mai sus şi ne întrebăm: Domnul primar, când vine la slujbă, pe unde o ia (căci presupunem că nu zboară şi că rulează ca noi toţi, umili plătitori de taxe şi impozite, pe şoselele distruse ale urbei)? Dacă ar fi atent ca noi toţi şi şi-ar plăti cauciucurile din banii lui, poate i-ar păsa mai mult de problemele cetăţenilor... Poate!