În spitalele din România, atât copiii internați, cât și pacienții imobilizați au nevoie de un aparținător, și asta nimeni nu poate nega. Nu există personal medical suficient care să aibă grijă așa cum trebuie de bolnavi. De exemplu, în cazul adulților recent operați sau imobilizați din alte cauze medicale, nevoile sunt mari; or, numărul mic de cadre medicale medii nu poate asigura un trai decent unui asemenea bolnav. Nevoile sunt mari pe patul de spital. Este aproape imposibil că credem că o asistentă medicală sau o infirmieră este aproape non-stop la căpătâiul pacientului imobilizat. El are nevoie să fie schimbat, are nevoie să i se umezească buzele cu apă, are nevoie să fie din când în când întors pe o parte și masat pe spate, are nevoie de multe alte lucruri. I se administrează perfuzabil tratamentele; tot asistentele medicale sunt cele care trebuie să urmărească perfuziile, să aibă grijă de acest lucru. Cine asigură asta unui pacient când există poate pe o singură tură 2 - 3 asistente medicale sau infirmiere la un număr mult prea mare de bolnavi (o secție întreagă)? Trebuie să recunoaștem că, în cele mai multe cazuri, rudele bolnavilor sunt ”mană cerească”; sunt un ajutor esențial în sistemul sanitar. Cât despre ajutorul pe care îl au copiii în spitale nici nu mai vorbim.

DREPT, NU PRIVILEGIU

Ministerul Sănătății (MS) și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice atrag atenția că internarea în spitale a copiilor mai mici de 14 ani, împreună cu unul dintre părinți, dacă se solicită acest lucru, este un drept și nu un privilegiu, potrivit unui comunicat al MS. Totodată, ministerul de resort precizează și ce prevede legislația în vigoare. Astfel, Ordinul ministrului Sănătății nr. 1284/2012, privind reglementarea programului de vizite ale aparținătorilor pacienților internați în unitățile sanitare publice, prevede la Art. 5 că: în cazul copiilor internați în secțiile/compartimentele de terapie intensivă se asigură prezența cu caracter permanent a unuia dintre părinți, dacă se solicită acest lucru; în cazul copiilor până la 14 ani internați în oricare dintre secțiile/compartimentele din unitatea sanitară se acceptă prezența unui aparținător permanent, dacă se solicită acest lucru; în cazul copiilor cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani internați în oricare dintre secțiile/compartimentele din unitatea sanitară se poate accepta prezența unui aparținător permanent, cu acordul șefului de secție/coordonatorului de compartiment. În caz contrar, menționează MS, încălcarea Ordinului 1284/2012 se pedepsește conform legii. Din păcate, legea prevede acest drept, însă spitalele nu pot oferi condiții optime celor care însoțesc bolnavii. Aparținătorii își improvizează paturi din scaune, dorm pe unde apucă. Chinul este uriaș, dar atât oferă sistemul sanitar românesc.

Avocatul Poporului (AP) și-a manifestat, în urmă cu câteva zile, sprijinul față de demersul părinților din Sibiu care susțin că separarea copiilor de părinți la internarea în spital reprezintă un abuz. Ionel Oprea, adjunctul AP pentru drepturile copilului, anunța pe 6 mai că urmează să aibă întâlniri pe această temă cu Colegiul Psihologilor și cu reprezentanți ai MS pentru o serie de puncte de vedere referitoare la solicitările cuprinse într-o petiție a părinților, scrie Agerpres. În petiția semnată de peste 8.200 de cetățeni se arată, între altele, că, după externare, copiii au ajuns acasă cu traume emoționale pe care cu greu au reușit să le depășească.