Vă avertizăm că urmează informaţii care vă pot afecta (în caz că o aveţi) încrederea în statul român şi în preşedintele acestui stat, Traian Băsescu. Chiar dacă sună ca avertismentul de la începutul unui film, vă asigurăm că următoarea poveste este cu mult mai tare decât orice scenariu produs vreodată de creierele celor mai versaţi oameni de film din lume.

Nu mai este nicio noutate că Băsescu a vândut flota acestei ţări. Nimeni, asta însemnând NIMENI, nu poate nega asta, indiferent de simpatiile politice, economice sau alte legături. Ceea ce poate nu ştiţi este că Traian Băsescu a vândut şi economia României, pentru o şpagă de 10.000.000 de euro, potrivit unora dintre procurorii implicaţi în dosar. Cazul ALRO este opera la care facem referire, iar pe baza acestei platforme de analiză se clarifică foarte multe dintre necunoscutele de până acum în ce-i priveşte pe Băsescu, familia sa şi modul în care a reuşit acesta să strângă atât de tare relaţiile dintre el şi anumiţi oameni de afaceri, anumiţi politicieni şi, desigur, un anumit Serviciu Român de Informaţii. Aşa se explică de ce nimeni nu a avut curaj să vorbească, de ce în România secretizarea dosarelor şi a informaţiilor este la ordinea zilei şi de unde are Băsescu atâţia bani. O miză imensă a adunat toţi aceşti factori în jurul lui Băsescu, oameni care au făcut foarte mulţi bani împreună cu şeful statului şi care acum îl protejează din răsputeri, căci, dacă acesta cade, întreg sistemul pică odată cu el. Povestea implică oligarhi ruşi, spionaj comercial la cel mai înalt nivel, Hotărâri de Guvern (deci acte oficiale), privatizări secretizate şi multe abuzuri pe sume uriaşe.

Dar să o luăm pe rând

În cazul ALRO, mecanismul a fost unul extrem de complicat, a implicat oameni politici din România, miniştri, SRI, manageri locali şi sume uriaşe. Povestea începe în momentul în care, în Rusia, câţiva oligarhi îşi întind antenele şi descoperă aproape, în România, combinatul ALRO Slatina, unul dintre cei mai puternici producători de aluminiu din estul Europei. După mai multe luni de spionaj economic şi nu numai, afaceriştii pornesc la atac şi pun la cale Operaţiunea “Vostok”, o operaţiune extrem de complexă, secretă şi, vom vedea, încununată de succes. La ceva timp după încheierea Operaţiunii „Vostok“, din care toată lumea a avut de câştigat, mai puţin România şi cetăţenii ei plătitori de utilităţi şi taxe, doi oligarhi ruşi, Alexander Krasner şi Vitali Machitski, s-au dat în judecată, în urma unor neînţelegeri în afaceri, la Curtea Comercială de la Londra, care se ocupă de litigiile comerciale. Aici, ei au povestit în amănunt cum au preluat ALRO Slatina şi aşa a început dezgroparea întregii poveşti. Fără a intra în toate amănuntele, care sunt demne de un roman de spionaj extrem de complex, vom încerca să explicăm cât mai clar cum au decurs lucrurile.

Cei doi ruşi s-au întâlnit, la Londra, cu un om de afaceri român, care i-a pus în legătură cu un senator român şi cu însuşi managerul ALRO, Gheorghe Dobra. Împreună cu cei ce au devenit partenerii lor de afaceri, ruşii au decis să-şi facă intrarea în România sub o mască generoasă, aceea de investitori israelieni, invocând reticenţa românilor faţă de ruşi (?). Zis şi făcut. Au fost create mai multe firme-paravan pentru a-şi ascunde identitatea, s-au tras mai multe sfori, a fost făcut lobby pentru modificări importante, care să le slujească mai târziu, în structura decidentă a ALRO etc.

CUM AU AJUNS RUŞII LA VÂRF? În acea vreme, ministru al Transporturilor era Traian Băsescu. Acesta s-a autoînvestit “coordonator personal al proiectului de privatizare, cu competenţe şi puteri absolute asupra tuturor instituţiilor abilitate ale statului” (potrivit Hotărârii de Guvern 374 din 13 mai 1999, art. 3). Şi, de aici înainte, n-a mai existat nicio piedică şi nicio limită a abuzurilor şi furturilor pe faţă. Legea acelui an stipula că o companie de stat care este pe profit nu poate fi privatizată. Iar ALRO făcea profit de peste 35 de milioane de dolari pe an. Cum a rezolvat Băsescu asta? Simplu: a orchestrat aşa-zisa privatizare până când toată lumea a fost mulţumită şi apoi a cerut serviciilor să secretizeze dosarul!

ŞI NU DOAR ALRO După ce ruşii au văzut cât de repede şi ce succes au repurtat cu ALRO, au vrut mai mult. Alte două combinate au intrat în vizorul şi… declaraţiile lor de avere, în cazul în care au aşa ceva: Alprom şi Alrom Brăila. Şi tot nu a fost suficient. Pentru ca aceste combinate să funcţioneze, aveau nevoie de energie ieftină. S-a rezolvat şi asta. Băsescu a scris cu mâna lui, chiar pe cererea adresată lui, că este de acord să se vândă ruşilor energie ieftină de la stat. Pentru ca totul să funcţioneze ca pe roate, Băsescu a apelat la ajutorul bunilor săi prieteni. Aşa intră, în 2005, în vizorul ruşilor Elena Udrea, Dorin Cocoş, Teodor Stolojan, Valeriu Stoica şi Cătălin Predoiu. Dacă au văzut că în România domnesc, pe rând, legea şpăgii şi cea a terorii şi că nu li se întâmplă nimic, ruşii de la ALRO s-au erijat şi în postura de intermediari în cumpărarea de gaze de la Gazprom, la un preţ uriaş (asta o ştim pe propriile noastre buzunare), primind, din partea statului român, comisioane nesimţite pentru intermediere. Aşa a intrat în afaceri şi fiica cea mare a lui Băsescu, Ioana Băsescu, despre care acesta spunea că… e doar un notar. Sigur, un notar care face sute de mii de euro pe lună… Mai crede cineva că această asociere este întâmplătoare?

PROCURORI EXECUTAŢI PE FAŢĂ Aşadar, operaţiunea secretă „Vostok“ s-a încheiat cu succes, ruşii au dat 72 de milioane de dolari pe un combinat care funcţiona, în condiţiile în care acesta era profitul ALRO pe un an şi jumătate!? Este atât de evident că interesele statului au alunecat, sub forma unei şpăgi de 10.000.000 de euro în buzunarele lui Băsescu şi ale găştii sale… aceasta este declaraţia procurorului Iacobescu, care a fost mazilit după ce a început să investigheze pe bune dosarul lui Bercea, conectat cu dosarul ALRO. Alţi doi procurori executaţi şi umiliţi, Nastasiu şi Ciurea, susţin spusele lui Iacobescu. Li s-a luat dosarul ALRO în momentul în care au început investigaţiile şi au fost apostrofaţi şi jigniţi chiar în biroul şefei DNA, Codruţa Kovesi, şi în prezenţa generalului SRI Coldea. Cum este posibil aşa ceva în anul 2014, când pe toate canalele auzim doar cât de independentă este Justiţia din România?

Aşadar, asistăm la prima uzurpare oficială a funcţiei, la manipularea oficială şi şantajul colectiv, toate marca Băsescu, care, după ce a înfăptuit toate acestea, a trecut la secret dosarul ALRO. De aici decurg câteva chestiuni din acest imens şi abscons puzzle, dar care trebuie menţionate.

După ce ruşii au ajuns la Curtea Comercială de la Londra, informaţiile au parvenit şi în România, la procurori, printre care Ciprian Nastasiu şi Angela Ciurea, care au primit interdicţia să meargă mai departe. Dosarul a fost deschis în 2007 pe motiv de suspiciune de subminare a economiei naţionale. Procurorii au apucat, timp de trei luni, să intercepteze oameni politici şi afacerişti. Interceptările au fost adunate în 42 de dosare (câteva au fost prezentate la emisiunea „Sinteza Zilei“, de la Antena 3) şi arată legături inextricabile între ruşii de la ALRO şi oamenii politici ai vremii noastre. Potrivit acestor interceptări, într-o discuţie din 2006 dintre asociaţii de la ALRO şi Nuclearelectrica se arată că în negocierea contractului au intervenit Dorin Cocoş (nume de cod Trump), Elena Udrea (nume de cod Clopoţel) şi şeful din deal, despre care se presupune că ar fi Traian Băsescu. Şi ştiţi cine a mai avut de suferit de pe urma maşinaţiunilor clicii de la Cotroceni? Hidroelectrica este victima directă. Amintiţi-vă că, acum câţiva ani, Hidroelectrica a intrat în insolvenţă, condamnată fiind la faliment de băieţii şi fetele deştepte, care au obligat compania să vândă curent către alte companii (ALRO) cu 30% sub preţul pieţei.

Aşa s-ar putea explica şi de ce preşedintele Băsescu l-a înlocuit pe “dragă Stolo”, de ce DNA a ridicat documente şi interceptări de la unitatea de informaţii a MAE şi l-a arestat pe şeful acestei unităţi timp de câteva zile, caz unic în istorie, potrivit avocatului Pavel Abraham, şi de ce procurorul general al DNA a fost numit după alte criterii decât cele normale. De ce s-a apucat şeful SRI să declare că, atunci când se sesizează Parchetul, SRI îşi încetează activitatea, când, potrivit aceluiaşi avocat, lucrurile nu stau aşa? Şi multe alte întrebări ar putea fi rostite. Din păcate, însă, în România zilelor noastre, răspunsurile sunt la secret. Ştiaţi că legea siguranţei naţionale este nemodificată de zeci de ani, fiind chiar mai veche decât Constituţia României?