Aflu că, nu peste mult timp, probabil, cel care va opri şoferul zănatec în trafic şi pietonul inconştient de pe mijlocul şoselei va fi poliţistul local. Fără a însemna că celui de la Rutieră îi va fi smuls din mâini carnetul de procese verbale sau chitanţierul de amenzi. Şi atunci, v-aţi întreba, pe bună dreptate, ce sens are să aibă aceleaşi atribuţiuni şi unul, şi celălalt?! Nu am habar, dar dacă sunt nelămuriri de acest gen, cel mai bine ar fi să fie chestionaţi liberalii. Cei care, între două istericale pe seama apărării independenţei justiţiei, trei candidaţi cel puţin discutabili meniţi a salva partidul de soarta PNŢCD-ului şi nenumărate poziţii de Gică Contra doar pentru a fi justificată postura de Opoziţie, au gândit că aceasta este prioritatea legislativă a ţării. Problema nu este de actualitate, în condiţiile în care există Ordonanţa de Urgenţă 195/2002, iar, aşa după cum reiese din expunerea de motive, acum se doreşte modificarea acesteia cu prevederile cuprinse în Legea 155/2010. Să vă mai amintesc că suntem, totuşi, în 2017…

Aşa cum era de aşteptat, rutieriştii sunt foc şi pară, în timp ce celorlalţi li s-au umflat penele de curcani locali. Altfel spus, la acest moment sunt adversari. Şi nu pentru că s-ar simţi lezaţi în onoarea profesională sau din cauza faptului că este o bătălie pe viaţă şi pe moarte întru apărarea siguranţei rutiere a românaşului în postură de şofer ori pieton. Nici pomeneală de aşa ceva. Motivul este mult mai prozaic. Şi ţine de bani. Cei încasaţi pe bune, sub forma planului de amenzi, sau cei pe ne-bune, adică direct în buzunarul agentului. Că doar nu îmi va spune cineva că rutieristul este dispus aşa uşor să renunţe la mica lui şpagă, başca la bonusul salarial sau că localului îi prisosesc cele două „atenţii“.

Pentru exemplificare, vă dau un singur caz. Nu cu mult timp în urmă, în zona în care locuiesc, pe bulevardul Soveja, între Eden şi Galerii, a fost desfiinţată linia întreruptă dintre cele două benzi, porţiunea din dreptul magazinului Angeli. Operaţiunea a fost desfăşurată noaptea. A doua zi a stat la pândă (realmente) un echipaj de la Rutieră. Geaba au încercat sărmanii şoferi, majoritatea - locuitori din cartier, să explice că nu aveau cum să viseze despre această modificare sau că de ani trec pe acolo fără a încălca legislaţia rutieră, aşa că au făcut-o şi în acea dimineaţă, ca şi cu o seară înainte. Rutieriştii au fost intransigenţi: şi-au umplut buzunarele şi, uneori, chiar au tăiat o chitanţă pentru recalcitranţii care nu doreau să „înţeleagă“ că au încălcat linia continuă. Răsărită peste noapte, fără a fi anunţat acest fapt… Peste încă o zi, la colţul din dreptul liniei continue cu pricina amenzilor de tot felul, doi poliţişti locali discutau cu vânzătoarea de la butic: „Ai văzut ce au făcut nesimţiţii şi nici măcar nu au vrut să ne dea o bere!“. Sunt convinsă că, după intrarea în vigoare a acestei mirobolante legi, dialogul acesta va putea să aibă loc şi între doi agenţi de la Rutieră şi o vânzătoare.

Aşa că, dragi liberali, mai bine aţi da o lege să stipuleze clar cine cui dă berea, după ce sunt taxaţi şoferii sau pietonii. Dacă, prea ocupaţi fiind cu treburile ţării şi ale partidului, nu aveţi timp de gândire profundă, daţi cu banul: rutieristul sau localul? Sau, poate, nu va mai fi cazul, cei doi picând la înţelegere: o intersecţie unul, o alta celălalt, o linie continuă rutieristul, alta localul. Cât despre şoferul zănatec din trafic şi pietonul inconştient de pe mijlocul şoselei, cine are zile şi bani de băgat în buzunarele agenţilor scapă…