Visul constănţeanului Eduard Popescu de a deveni primul român din istorie care a alergat câte un maraton pe fiecare dintre cele şapte continente se află în faţa unei noi etape. Stabilit în SUA de câteva decenii, sportivul-amator în vârstă de 55 de ani se află în faţa uneia dintre cele mai grele încercări, cursa din Antarctica, o competiţie atipică, unde se aleargă pe gheaţă. Aflat pe ultima sută de metri a pregătirilor, Eduard Popescu va pleca peste zece zile spre continentul de la Polul Sud, unde şi-a propus să bifeze al şaselea maraton, după cele din America de Nord (SUA, New York, 1992), Asia (China, Marele Zid Chinezesc, 2008), America de Sud (Chile, Santiago de Chile, 2009), Europa (Grecia, Atena, 2010) şi Africa (Maroc, Casablanca, 2010). Pentru a rezista condiţiilor vitrege din Antarctica, Popescu şi-a făcut un program de antrenament dur, în munţii din Colorado.

„Indiferent de localitatea în care m-am aflat, am continuat antrenamentele. În ultima lună, m-am mutat în Colorado, unde locuiesc într-o casă aflată la 2.400 de metri altitudine. Pentru antrenamente, mai cobor un pic, pe la 1.300 - 1.500 de kilometri, unde alerg cam 18 kilometri, de trei ori pe săptămână. Mare parte din distanţă o parcurg pe zăpadă şi doar foarte puţin pe asfalt, astfel că o şedinţă de pregătire îmi ia cam două ore, în funcţie de vreme. În plus, intercalez zilele de alergare cu cele de bicicletă, staţionară, o şedinţă durând cam trei ore. O singură zi pe săptămână, duminica, fac pauză, pentru că mă ajunge oboseala”, a declarat maratonistul constănţean. Planul pentru maratonul din Antarctica este deja bătut în cuie, fiind programată fiecare etapă a acestei acţiuni. „Pe 20 februarie, este programată plecarea spre Antarctica, via Buenos Aires, un oraş plăcut şi plin de viaţă. Vaporul va pleca din Argentina pe 24 februarie, drumul urmând să dureze cam două zile. Cursa, care se desfăşoară între bazele de cercetare chineză, chiliană, argentiniană şi rusă, este programată pe 28 februarie. Totul pare să fie bine pus la punct de către organizatori, dar mama natură are de fiecare dată ultimul cuvânt. De obicei, temperatura este între 2 şi -20 de grade, însă anul trecut s-a întâmplat să se alerge la +8 grade. Nu temperatura contează însă atât de mult, ci vântul, care poate sufla cu multă putere şi este prezent pe tot parcursul anului. Sper să fim norocoşi, mai ales că este încă vară în Antarctica. De altfel, este maratonul care mă stresează cel mai tare, pentru că se pot ivi tot felul de necunoscute pe parcurs. În plus, este aproape imposibil să-l încerc din nou, pentru că numărul de locuri este limitat”, a explicat Eduard Popescu, care a recunoscut că are în continuare mari emoţii: „Nu mă gândesc că sunt aproape să-mi îndeplinesc obiectivul, pentru că se poate întâmpla orice. Drept urmare, îmi voi face planuri despre Australia, abia după ce voi încheia maratonul din Antartica”. Popescu le-a mulţumit încă o dată prietenilor şi familiei pentru sprijinul pe care i l-au acordat de-a lungul timpului: „Nu am primit ajutor material din ţară, dar probabil că nici nu l-aş fi acceptat, mai ales că există mulţi sportivi tineri din România de mare perspectivă, care nu au însă resurse şi au nevoie cu adevărat de ajutor. În schimb, am fost sprijinit de prieteni şi, mai ales de familie, care au fost alături de mine în dorinţa de a-mi îndeplini visul, iar acest lucru contează mult mai mult. Le datorez enorm”.