În ciuda faptului că a concediat mii de profesori, că a comasat sute de şcoli, că a tăiat salariile profesorilor până la limita supravieţuirii, că a investit zeci de milioane de lei în păpuşi cu handicap şi marionete pentru grădiniţe, în condiţiile în care sunt unităţi de învăţământ care au, încă, toaletele în curte, pereţi şi tavane crăpate care pun viaţa elevilor în pericol, ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, a declarat, ieri, că Educaţia ar trebui să fie principala bătălie pe care politicienii şi societatea civilă să o câştige împreună. Demnitarul a susţinut că, în cazul României, la ora actuală, „valoarea” o reprezintă Educaţia. „Nu spun că este singura valoare, că e cea justă. Dar îl simt la ora actuală ca fiind unul din acele puţine lucruri care ne duc mai departe. Simt că Educaţia este la baza oricărei construcţii”, a declarat Funeriu. Afirmaţia oficialului este cel puţin cinică având în vedere că este unul dintre principalii factori ai decăderii învăţământului românesc actual, subfinanţat, lipsit de oameni bine pregătiţi (mulţi profesori au preferat să iasă din sistem după reducerile salariale), care încurajează „atenţiile” oferite profesorilor în schimbul unor note mai mari. Refuzând să vadă efectele negative ale reformei adoptate, Funeriu a declarat: „Se vede deja o schimbare şi toate aceste lucruri sunt elemente care mă fac să cred că putem transforma România din ţara lui „merge şi aşa” în ţara lui „yes, we can” (da, putem – n.r.). Datoria noastră este să transformăm România într-o ţară puternică, în care pe buzele fiecărui copil să fie „putem să mergem împreună mai departe””. Din păcate, în ciuda declaraţiilor heirupiste ale ministrului, adevărul este că, în România, performanţa şcolară se face din buzunarul părinţilor, al profesorilor şi al directorilor unităţilor şcolare, acolo unde aceştia se implică. Prin urmare, nu e de mirare că tot mai mulţi elevi români care obţin rezultate deosebite aleg să spună „yes, we can” în alte state, unde munca lor este apreciată la adevărata ei valoare şi unde, într-adevăr, pot face ceea ce îşi doresc fără să fie nevoiţi să-şi compromită principiile pentru a nu ajunge muritori de foame.