În ciuda multiplelor reforme aplicate, sau poate tocmai din cauza acestora, sistemul de învăţământ românesc se află în cădere liberă şi pare că nimic nu-i mai poate opri prăbuşirea. Prezent sâmbătă la festivitatea organizată la Universitatea „Andrei Şaguna” Constanţa, cu ocazia finalizării studiilor promoţiei 2011 a Facultăţii de Drept, istoricul Liviu Maior, promotorul reformei în învăţământul românesc, s-a arătat dezamăgit de actuala stare a Educaţiei. În timpul mandatului său de ministru al Învăţământului (1992 - 1996), prof. univ. dr. Liviu Maior a realizat prima Lege a Învăţământului de după revoluţie. „Când am declanşat procesul de reformă a Învăţământului în România, am spus: „O lege, un proiect de reformă trebuie aplicat, văzut ce nu funcţionează şi corectat”. Nu cu schimbări totale, pentru că este un sistem foarte sensibil şi nu suportă şocuri de această natură şi vor plăti generaţii întregi de copii”, a declarat fostul ministru. Din păcate, în ultimii ani, toţi cei care s-au perindat la conducerea Ministerului Educaţiei au pus mai presus de binele generaţiilor de elevi orgoliul personal. Aşa se face că, fiecare ministru, la doar câteva luni de la numire, a anunţat elaborarea unei noi legi a Educaţiei, de cele mai multe ori modificând total legea predecesorului său. „Se pare că am vorbit pereţilor, pentru că fiecare ministru care mi-a urmat a încercat să demonstreze că el e mai bun, că adevărata reformă începe cu el. Acest lucru este o nebunie şi chiar o doză de iresponsabilitate faţă de generaţiile de elevi”, a spus prof. univ. dr. Liviu Maior. El a adăugat că un sistem precum cel de învăţământ nu trebuie să suporte „cutremure, pentru că ele nu construiesc, doar dărâmă”. Şi, într-adevăr, au dărâmat.

40% DINTRE ROMÂNI, SEMIANALFABEŢI. La mijlocul lunii aprilie, Comisia Europeană a făcut public Raportul pe Educaţie, care reflectă starea învăţământului în UE. Potrivit acestuia, România se confruntă, încă, cu un număr ridicat de persoane care scriu şi citesc cu dificultate, sau care nu înţeleg textul citit, procentul fiind de 40% în 2009 faţă de media UE de 17%. Unul din principalele motive pentru care legile Educaţiei au făcut mai mult rău decât bine a fost modul în care acestea au fost concepute: din birou, fără să se poarte discuţii cu profesorii din teritoriu, care puteau spune ce trebuie schimbat şi ce trebuie păstrat din vechile acte normative. „Ministerul nu poate face singur schimbări de asemenea proporţii. Eu, când am început să lucrez la Legea Învăţământului, am călătorit în toată ţara. M-am întâlnit cu toţi inspectorii şcolari generali, am stat de vorbă cu profesori. Ei sunt cei care au venit cu soluţii, sugestii, Legea din 1994 a încorporat dorinţele lor”, a afirmat fostul ministru. Potrivit prof. univ. dr. Liviu Maior, actuala Lege a Educaţiei va reîntoarce România în perioada interbelică. „În actuala legislaţie nu se mai încurajează decât copiii din familii cu resurse financiare, copiii de la ţară şi cei proveniţi din categorii sociale defavorizare „rămân pe dinafară”. Ne întoarcem cu paşi rapizi spre perioada interbelică, atunci când jumătate dintre români erau analfabeţi. Populaţia fără carte este mai uşor de manipulat”, a mai spus istoricul Liviu Maior. El a adăugat că, în 1994, când s-a votat Legea Învăţământului, în Parlamentul României a ţinut un discurs însuşi directorul general al UNESCO, Federico Mayor, care a susţinut actul normativ, spunând că este „o lege excelentă”. „Nu a trecut niciun an şi praful s-a ales de ea”, a concluzionat fostul ministru.