Noile proceduri de investigaţie au făcut ca Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) să devină mai eficient în 2012, se arată în raportul anual al OLAF, publicat ieri la Bruxelles. În cursul anului precedent, OLAF şi-a consolidat capacităţile de anchetă şi a obţinut rezultate semnificative. Anchetele sale au devenit mai eficiente, iar durata medie totală a cazurilor a scăzut cu şapte luni, de la 29,1 luni în 2011 la 22,6 luni în 2012. Şi perioada de selectare a noilor cazuri a fost redusă substanţial, de la 6,8 luni la 1,4 luni la sfârşitul anului. Aceste progrese îi permit OLAF să îşi gestioneze mai bine activităţile, dat fiind că volumul de informaţii primite se află într-o creştere constantă. În 2012, OLAF a procesat mai multe cazuri ca niciodată: 465 de cazuri au fost definitivate comparativ cu 208 cu un an în urmă. Aceste cazuri au fost urmate de recomandări privind recuperarea a 284 de milioane de euro.

De-a lungul anului, OLAF a continuat să contribuie la dezvoltarea şi implementarea politicilor şi legislaţiilor antifraudă. În cadrul Strategiei antifraudă a Comisiei Europene, OLAF a colaborat îndeaproape cu alte servicii ale executivului european în vederea îmbunătăţirii capacităţilor de detectare şi prevenire a fraudelor. OLAF şi-a aprofundat cooperarea şi cu alte instituţii europene. Împreună cu Directoratul General pentru Justiţie al CE (DG Just), OLAF a pregătit o propunere legislativă referitoare la creearea unui Birou al Procurorul Public European. Propunerea ar urma să fie adoptată în 2013 şi vizează consolidarea procedurilor de anchetă şi aducere în faţa instanţei a fraudelor ce vizează bugetul european. Misiunea OLAF are în vedere trei planuri: protejează interesele financiare ale UE prin investigarea cazurilor de fraudă, corupţie şi a oricăror alte activităţi ilegale; detectează şi investighează cazuri grave legate de nerespectarea îndatoririlor profesionale de către membrii şi personalul instituţiilor şi corpurilor UE ce ar putea conduce la proceduri disciplinare sau penale; sprijină instituţiile europene, în special Comisia Europeană, în elaborarea şi implementarea politicilor şi legislaţiei antifraudă.

MONITORIZAREA TRANZACŢIILOR Stârpirea fraudei fiscale este un subiect cu care nu se mai glumeşte. Agenţia de supraveghere financiară din Vatican, înfiinţată în 2010, a prezentat primul raport privind spălarea de bani, care arată că numărul cazurilor de activitate financiară suspectă a crescut la şase anul trecut, de la numai unul în 2011. Din cele şase incidente raportate, justiţia anchetează două pentru a determina dacă este vorba despre activitate infracţională. Raportul prezintă eforturile Vaticanului de a combate spălarea de bani şi finanţarea activităţilor teroriste, în colaborare cu alte guverne şi agenţii internaţionale. Agenţia de supraveghere financiară de la Vatican a fost înfiinţată în 2010, pentru a combate spălarea de bani şi a îmbunătăţi transparenţa financiară a statului. Şeful autorităţii, elveţianul Rene Brulhart, cunoscut pentru activitatea ca director al Diviziei de Informaţii Financiare din Liechtenstein, a declarat că agenţia a început să monitorizeze tranzacţii în colaborare cu poliţia Vaticanului şi alte autorităţi. Agenţia a primit anul trecut şapte recomandări de la Moneyval, agenţia pentru combaterea spălării banilor subordonată Consiliului Europei, căreia îi va prezenta un raport de activitate la finalul acestui an.

Şi banca Vaticanului încearcă de asemenea să-şi îmbunătăţească transparenţa şi a anunţat recent că va lansa un site unde va publica rapoarte anuale de activitate. Banca deserveşte mii de organizaţii catolice de caritate, ordine religioase şi dioceze din întreaga lume, pe lângă cei 500 de clienţi care locuiesc la Vatican. Banca administrează 33.400 de conturi şi deţine active de opt miliarde de dolari. Experţii consideră că riscul de infracţionalitate financiară la Vatican este scăzut, însă activitatea globală a băncii, volumul ridicat de tranzacţii în cash şi absenţa informaţiilor privind unii titulari de conturi ar putea atrage atenţia crimei organizate.